E ascuns inauntrul blocurilor, acolo unde `mama prajea paine pe plita, iar mirosul acela si becul aprins faceau, nu stiu cum sa zic, ca bucataria sa para primul si ultimul loc de pe pamant` in praful trotuarelor, in bomboanele cubaneze, in sosetele flausate ori meciurile de fotbal.
Cartea fratilor Matei si Filip Florian (primul debutant, al doilea autor al `Degetelor mici`), aparuta anul trecut la Polirom si reeditata, fenteaza delicat si inocent o epoca mai degraba intunecata si se transforma, spune Radu Cosasu, in `cei mai perfizi scriitori anticeausisti`. Nu pentru ca in candidele lor preocupari ar intra desfiintarea politica a unui regim, ci pentru ca Ceausestii, fata securistilor din bloc sau ideologiile sunt absolut secundare in poveste. N-au nici pe departe forta unui meci Steaua-Dinamo sau a unei partide in cartier cand infrangerile se lasa cu plansuri si sughituri.
Desi cartea este scrisa la doua maini, ca un dialog amuzant si inteligent intre fratele mai mare (Filip) si fratele mai mic (Matei), diferentele de stil sunt greu detectabile. Simtul detaliului si al miraculosului din povestirile lui Matei se completeaza perfect cu viziunea putin detasata si subtil-ironica a lui Filip. O fraza scrisa de Matei in primele pagini rezuma relatia `frateasca` din carte: `Problema este intotdeauna cu fratii mai mari.
Nu ca ei ar avea ceva cu minunile noastre, le-ar privi cas ori mai stiu eu ce, ci, pur si simplu, le vine mai greu sa inteleaga. Iar daca au cu 11 ani mai mult, atunci chiar ca trebuie sa te opresti sa le explici totul frumos si clar, astfel incat, pe viitor, sa eviti orice surpriza`. Iar parerea lui Filip e exact pe dos: `Fratii mici nu banuiesc ca fratii mari au facut in trecut tot felul de lucruri cot la cot cu ingerii si spiridusii lor` si ca `fratii pot scrie impreuna o carte, dar nu pot intalni deodata aceiasi ingeri si spiridusi`. Noi i-am intalnit pe-ai lor si n-am mai lasat cartea din mana.
