Directia sa artistica se va schimba radical in 1872, cand calatoreste la New Orleans si este sedus de stilul de viata american, ramanand aici aproape un an. Intr-o ruptura aproape violenta de stilul academic si pregatirea sa clasica incepe sa imortalizeze in picturile si studiile sale prietenii din noul sau oras, scene cotidiene, membri ai familiei. Singurul tablou pe care a reusit sa il vanda unui muzeu in timpul vietii a fost realizat chiar in aceasta perioada, si infatisa un aglomerat si vivant birou din New Orleans, unde se cumpara si se vindea bumbac.
Edgar Degas este cunoscut astazi mai ales datorita scenelor infatisand balerine, cel putin aparent subiectul sau preferat, dar mai ales, cum avea sa descopere artistul, vandabil. Cand a revenit in Franta, in 1873, radical schimbat de experienta americana, avea sa descopere ca dupa moartea bogatului tata familia acumulase datorii importante, in buna masura din cauza fratelui sau. Incepe sa lucreze cat mai mult, dintr-un artist ce experimenta si isi cauta inca directia si stilul matur devine un pictor prolific, iar cum cele mai populare se dovedesc gratioasele sale balerine, vor fi si majoritare in acea epoca.
Dar chiar daca erau cele mai cerute, pentru Degas – despre care s-a spus ca a reusit sa surprinda miscarea asa cum nimeni nu o mai facuse inaintea sa – lumea baletului si mai ales dansul au devenit repede dintr-un subiect popular o adevarata obsesie. Balerine odihnindu-se, repetand din nou si din nou aceleasi miscari, surprinse rapuse de oboseala, imortalizate in posturi gracile sau relaxate, sute de astfel de lucrari, de la schite si desene la picturi, aveau sa ii aduca celebritatea.
Era o personalitate dificila, si prea putini dintre admiratorii sau colegii sai de generatie au reusit sa se apropie de el. Ii tinea pe toti la distanta, chiar si in ultima parte a vietii, mereu credincios crezului sau, marturisit se pare scriitorului irlandez George Moore - Un artist trebuie sa traiasca departe de ceilalti, iar viata sa privata sa ramana mereu un mister.
Chiar daca astazi este privit ca unul dintre fondatorii impresionismului, desi a expus alaturi de acestia, a refuzat mereu in epoca sa se lase asociat vreunei scoli, vreunui curent, pazindu-si cu gelozie identitatea artistica. Ii ridiculiza adesea pe impresionisti pentru stilul si maniera lor de lucru, nu dorea sa ii urmeze in traditia de a lucra afara, in aer liber, si nu uita sa sublinieze, de cate ori avea ocazia, ca lucrarile sale nu sunt spontane. Nu suporta nici macar termenul de impresionism. Nu facea parte din nicio miscare, din niciun grup, si obisnuia adesea sa declare ca nici nu isi doreste sa fie asociat cuiva. Si, poate mai mult pentru a-i soca pe colegii de generatie, sustinea ca idealul sau de tinerete era sa fie un pictor de scene istorice. De altfel primele sale lucrari au fost astfel de compozitii si studii, alaturi de portrete de familie.
Cu toata opozitia sa fata de orice inregimentare intr-un curent, recunostea mereu ca are doi maestri, de la care a invatat enorm si care l-au influentat decisiv: Jean-Auguste-Dominique Ingres si Eugene Delacroix.
Spre surprinderea multor artisti atunci cand opinia publica franceza si internationala a fost ravasita de Afacerea Dreyfus, Edgar Degas s-a situat de la bun inceput in tabara “anti-Dreyfus”, reusind astfel sa ii indeparteze si mai mult pe cei care inca il admirau. Erau ultimii sai ani, pe care i-a petrecut mai mult in singuratate, renuntand sa mai picteze in 1912, cand ochii tot mai bolnavi il obligau sa poarte mai tot timpul ochelari intunecati. Moare la Paris, pe 27 septembrie 1917.
