Cantecul popular este o fraza muzicala, care contine o cugetare si in care iti poti exprima durerea, bucuria si pasiunea. Aceasta este cea mai logica definitie ce ni se poate da acestui produs muzical.
Cum fiecare popor isi are folclorul sau muzical, asemenea si romanul poate prin cantecul popular sa evoce trecutul, moravurile si caracteristicile.
Cantecul popular se naste din popor si rasfoind pagini din istoria muzicii, gasim ca cei mai fecunzi fauratori ai cantecelor populare au fost poetii in unire cu trubadurii (cantaretii ambulanti, improvizatori). Acestia din urma inspirati de frumusetea versurilor improvizau o muzica pe care tot ei o raspandeau mai departe. Melodia trecea in gura poporului, lua o forma definitiva si succesiv inmultindu-se alcatuiau siragul de cantece populare.
Ca forma poetica, cantecul popular este naiv; insa ca melodie capricios, deducand acest lucru dupa ritm.
Sunt utilizate aici diferite combinatiuni, pe care nu le gasim in muzica moderna. Tonalitatea cantecului popular este o intensa variatie ce se resimte de la un cantec la altul, incat frumusetea structurii si a melodiei este mai emotionanta decat produsul muzicii moderne.
Luand cateva cantece scrise in stil modern si comparandu-le cu cele scrise in stil popular, gasim o deosebire mare intre aceste stiluri. Cauza este faptul ca melodiile populare erau definite prin diferite moduri sau tonalitati. Cele romanesti aveau ca baza o gama compusa din 8 glasuri - uzata mai ales in muzica bisericeasca. Si cu toate incercarile ce s-ar face prin diferite modulatii ca sa obtinem alte tonalitati sau moduri precise: Major si Minor.
Cantecul popular, da impresia dupa pozitia ce ocupa intr-o gama semitonurile si cum si muzica moderna nu are decat doua moduri, nu vom avea de la ea decat doua impresii.
Francezii desi admit teoremele scolii germane, totusi tin sa aiba o scoala a lor proprie. Aceasta a fost conceputa de o pleiada de compozitori tineri, in fruntea carora sta: Cl. Debusey, H. Raband, Ravel Dupare, Chausson, s.a.
O muzica conceputa pe principii curioase - atacarea acordurilor disonante si alterate, fara vreo regula sau pregatire, facand uz uneori si de gama crimatica orientala.
Dupa unii, muzica populara (laica) si-ar fi luat fiinta in cea bisericeasca - in apus din cantul plan si in rasarit din cantul bisericesc (grec).
Romanii, dupa cum se stie, au primit ritualul cantarilor bisericesti de la greci. Urma deci, ca si canturile populare sa fie bazate tot pe muzica bisericeasca veche a grecilor. Insa noile cercetari au dovedit ca aceste cantece sunt mai curand bazate pe tonalitatea muzicii moderne, insa modificate pentru genul popular.
Gasim deci o bogatie de izvoare muzicale pentru canturile populare romanesti - unele sunt scrise dupa o singura norma, altele contin fragmente combinate din mai multe moduri.
Ziarul COMEDIA, duminica, 20 aprilie, 1914
