Un continut echilibrat de minerale, putin fier, concentratie ridicata de dioxid de carbon natural, un gust usor de recunoscut, o indelungata istorie si una dintre cele mai cunoscute marci romanesti. Extrasa din depresiunea Borsec, judetul Harghita, unde se gasesc peste 15 izvoare de apa minerala naturala, Borsec isi incepe povestea "oficiala" cu peste doua secole in urma. La inceputul secolului XIX (mai precis in 1806) cand incepea exploatarea si imbutelierea industriala a apei minerale Borsec, ce avea in scurta vreme sa ajunga pana in Ungaria si la Viena, apa era deja renumita pentru gustul sau si pentru proprietatile "tamaduitoare", despre care vorbeau atat vechile cronici, cat si traditia locala. Unii dintre cei care o gustasera sustineau ca are ceva din gustul un pic acrisor al vinurilor din zona, altii erau incredintati ca gustul este dat de puterile vindecatoare. Insa prea putini isi imaginau ca pana in anul 1900 va deveni una dintre cele mai populare ape minerale, ca mica asezare Borsec va fi peste ani o statiune balneara celebra, ca regi si printi vor fi incantati sa bea apele minerale aduse de aici. Sau ca mai tarziu va primi si supranumele de "Regina Apelor Minerale".
Cat de veche este insa povestea apei minerale Borsec? Greu de spus. Se pare ca inca din secolul XVI in documente incepe sa fie mentionata apa, care era adesea transportata la curtile nobililor si printilor vremii. Spre 1594, de pilda, Sigismund Bathory primea un astfel de transport la Alba Iulia, si cu siguranta nu era singurul. Si daca peste doua secole deja era familiara imaginea sticlelor pantecoase, cu pereti grosi si dop de pluta, ne putem imagina cum aratau pe atunci carutele pline cu butoaie zdravan cetluite ce duceau apa Borsec acolo unde era ceruta. Dar potrivit altor izvoare si legende locale aceasta apa era cunoscuta si considerata o adevarata minune inca din vremea colonizarii romane. Si chiar daca nu era exploatata si trimisa in regiunile vecine, era cu siguranta cunoscuta si bauta de localnici.
Tot undeva spre sfarsitul secolului XVII ar fi aparut si primele incercari de a sistematiza si organiza viitoarea statiune balneara, departe de stralucirea de mai tarziu, dar in scurta vreme numele de Borsec era cunoscut si insotit, asa cum se intampla adesea, de cele mai fantastice povesti. In scurta vreme multi ajung aici pentru cure cu apele minerale Borsec, si (cel putin asa reiese din insemnarile de epoca) destui ajung sa se vindece de boli considerate pana atunci incurabile, ceea ce sporeste faima Borsecului.
Si mica localitate ce ascundea o asemenea resursa naturala, ii atrage pe doi investitori din Viena, pe numele lor Zimmetshausen si Eisner. Intuind uriasul potential al apei minerale de aici, cei doi se decid sa arendeze Borsecul pentru o perioada de aproape trei decenii si, spre bucuria lor, isi dau seama ca tot aici pot produce si sticla necesara. Pentru un catun pierdut undeva pe harta este inceputul unei dezvoltari fara precedent, pentru ca sistematizarea zonei si mai ales exploatarea apei incep intr-un stil cu adevarat "nemtesc". Poate altii s-ar fi multumit sa extraga apa si sa o imbutelieze, dar cei doi investitori construiesc drumuri, o fabrica de sticla, aduc specialisti straini din Austria si Polonia, ridica locuinte pentru acestia, defriseaza o parte din padure.
In scurta vreme incepe sa devina nu doar o afacere profitabila, dar si un exemplu de succes, si chiar daca in deceniile si secolele care au urmat compania si-a schimbat linia de productie, tehnicile si aparatura, proprietarii si tehnologiile, adoptandu-le pe cele mai moderne, cea mai importanta calitate s-a pastrat - gustul.
foto: borsecinfo.ro
