Poet si critic de arta, cunoscut in primele decenii ale veacului trecut mai curand pentru publicistica sa politica si pentru faptul ca a sustinut in Primul Razboi Mondial tabara germanofililor (ceea ce avea sa ii aduca si o scurta condamnare la inchisoare in primavara anului 1919), Dumitru Karnabatt (1877-1949) retraieste in aceste pagini un capitol dintr-o istorie inca nesistematizata a boemei romanesti. Si daca boema interbelica sau cea postbelica si-au gasit la randul lor cronicarii, nu putini la numar, de aceasta data si boema de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, un mediu si o epoca in care se intalneau literati, pictori, poeti, publicisti, graficieni si actori (cu mai multa sau mai putina sansa, notorietate sau talent) revine in paginile scrise in ultimi ani de viata ai autorului. Karnabatt este (fireste) nostalgic, uneori sentimental, adesea melancolic. In definitiv nu te poti intoarce niciodata cu adevarat acasa, ceea ce este valabil si in cazul cafenelei sau restaurantului, chiar si atunci cand unii dintre cei pe care i-ai intalnit atunci au devenit nume de strazi, biblioteci sau, de ce nu, edituri si colectii de carte. In vreme ce altii, nu putini la numar, sunt cu totul uitati sau mai apar prin note de subsol sau liste prafuite cu autori, pictori si entuziasti obscuri, disparuti pentru totdeauna.
La fel ca intotdeauna si acel capitol al boemei insemna fronda, insemna libertate, un nou fel de a scrie, de a picta, de a gandi, de a face (de ce nu) politica si entuziasmul unei generatii care se reunea doar secundar prin biologic si mai curand prin coerenta si similitudinea ideilor. Dar insemna si lungi, animate discutii, svarturi si baterii, tigarete (eventual Regale), supozitii si acuzatii, reviste si ziare lansate sau doar imaginate, articole care au starnit pasiuni si controverse, politica si speculatii, dar dincolo de ele o galerie de personaje pe care autorul le readuce la viata in tuse acide sau dimpotriva ca siluete pastelate, ca adversari sau prieteni, plimbandu-se pe bulevard, incercand sa faca rost de ceva bani, traindu-si boema si opera cu o intensitate radicala.
Pentru ca dincolo de fapte, intamplari si detalii care fac deliciul unui istoric – din fericire Karnabatt nu se lasa sedus de tentatia unei simple si searbede istorii, redusa la cronologie – cartea este o naratiune vie, plina de “personagii” celebre sau anonime, inca citite si citate sau dimpotriva pierdute, o istorie a vietii boeme intr-un moment in care totul se schimba in tara, de la primii regi ai Romaniei la razboiul care ar fi trebuit, dupa cum se spunea, sa puna capat tuturor razboaielor. O calatorie in trecutul ce pare astazi mitic, asa cum se intampla adesea cu epocile apuse, in care martorul asista, contribuie si traieste totul cu fascinatia celui care intuieste ca acele momente nu vor fi pierdute.
Dumitru Karnabatt, Boema de altadata, editura Vremea, 2021
