Din punct de vedere arhitectonic Biserica Neagra domina centrul medieval al Brasovului. Biserica parohiala evanghelica luterana din Brasov a primit acest nume dupa marele incendiu al orasului din anul 1689. Fumul si flacarile au innegrit zidurile, insa nu au putut distruge maretia edificiului. Biserica Neagra, cu o lungime de 89 m, este cel mai mare edificiu religios intre Viena si Istanbul.
Constructia bisericii in stil gotic a inceput in anul 1383 in timpul parohului Thomas Sander, pe locul unei stravechi biserici din prima jumatate a secolului al XIII-lea. La prima invazie a turcilor in anul 1421, biserica, inca neterminata, a fost distrusa in mare parte. Constructia bisericii a durat pana in anul 1477. Din cele doua turnuri proiectate initial la fatada vestica a bisericii a fost ridicat numai turnul sudic cu o inaltime de 65 m. In turn au fost asezate trei clopote, din care cel de 6.300 kg este cel mai mare clopot din Romania. Biserica Neagra este caracterizata prin inaltimea egala a navei centrale si a navelor laterale, spre deosebire de tipul bazilica, la care nava centrala este mai inalta decat cele laterale. Conceptia arhitectonica si ornamentatia sculpturala a corului prezinta asemanari cu corul bisericii evanghelice din Sebes-Alba. Influenta scolii de arhitectura a familiei Parler - ale carei capodopere sunt bisericile Sf. Sebaldus din N?rg si Sf. Vitus din Praga - se resimte la Brasov mai mult decat la Sebes-Alba. Lumina patrunde prin vitralii inalte, frumos profilate, conferind, corului o luminozitate deosebita. Biserica Neagra are sase portaluri cu ancadramente sculptate, cu ornamente de o bogatie remarcabila, care confera aspectului exterior al monumentului o nota originala. Printre ele se remarca in mod deosebit portalul de vest si cele doua portaluri de pe partea de nord. Pridvorul sudic al edificiului are canate din lemn de stejar cu o inscriptie prezentand anul 1477. In anul 1542, pe timpul reformatului Johannes Honterus, s-a introdus slujba religioasa dupa ritul evanghelic - lutheran in limba germana. Pe peretele estic al navei laterale sudice se afla un tablou (ulei pe panza), realizat de pictorul Fritz Schullerus (1866-1898) reprezentand juramantul sfatului orasenesc pe "Cartea Reformei" a lui Honterus, in anul 1543. Marele incendiu din anul 1689 a distrus indeosebi acoperisul si interiorul cladirii. Renovarea a durat aproape 100 de ani, timp in care a fost ridicat acoperisul inalt de 20 m in forma care se pastreza si astazi. Cu aceasta ocazie acoperisul s-a prelungit si deasupra galeriei, care inainte era descoperita. Galeria este sculptata cu patru lobi ajurati si inconjura biserica la baza acoperisului. Ca urmare a renovarii bisericii in secolul al XVIII-lea, interiorul si-a pierdut partial aspectul gotic. Boltile gotice initiale au fost inlocuite cu bolti semicilindrice. Intre anii 1710-1720, pentru a mari capacitatea bisericii, in navele laterale s-au construit galerii stil baroc. Integrarea acestora in arhitectura gotica a monumentului s-a rezolvat cu o intuitie artistica deosebita. In interiorul bisericii se pastreaza astazi unele piese de mobilier si obiecte de cult remarcabile. Cristelnita din bronz - donata in anul 1472 de catre parohul Johannes Reudel - nu a fost afectata de marele incendiu din anul 1689 si este una din lucrarile cele mai de seama ale mesterilor locali turnatori in bronz, din evul mediu. Pentru inprejmuirea cristelnitei, in anul 1716 fierarul Meensen Hannes a confectionat un grilaj frumos ornamentat din fier forjat. Din perioada anterioara marelui incendiu s-a pastrat si pictura murala din pridvorul sudic, executata dupa anul 1476. Pictura prezinta figura Mariei cu pruncul, asezata intre Sf. Ecaterina (cu simbolul ei, roata si palosul) si Sf. Varvara (tinand in mana un turn). In colturile de jos ale picturii se afla stemele regelui Matei Corvin si a sotiei sale Beatrice de Napoli-Aragon. Pictura apartine din punct de vedere artistic stilului gotic tarziu, dar prezinta si influente ale Renasterii italiene. In Biserica Neagra se mai pastreaza si trei canate cu cinci tablouri de la altarul din Feldioara (sfarsitul secolului XV-lea), unul din cele mai valoroase altare poliptice in stilul goticului tarziu din Transilvania. Actualul altar in stil neogotic al Bisericii Negre a fost construit in anul 1866. Pe peretele frontal al navei laterale de nord se afla o pictura in ulei pe panza a pictorului brasovean Hans Eder (1883-1955) reprezentand nunta din Cana (1932). Amvonul in stil baroc (1696), cu tot caracterul lui provincial, se incadreaza in ansamblul interiorului. Pe stalpul din fata amvonului se afla in relief stema orasului Brasov - coroana pe un trunchi de copac cu radacini - deasupra, stema regelui Matei Corvinul. Stranele cele mai vechi din navele laterale dateaza din anul 1696, altele din prima jumatate a secolului XVIII-lea, prezentand o frumoasa ornamentatie in stil baroc sculptata in lemn. Picturile pe lemn de pe stranele fostelor bresle de mestersugari prezinta motive folcloristice interesante. Stranele neogotice din cor dateaza din anul 1866, iar bancile din stejar cu spetezele mobile din nava centrala au fost montate in anul 1937. In spatiile laterale ale antreului dinspre vest s-au zidit vechile pietre funerare ale unor personalitati brasovene din secolele XVI-XVIII. Aceste pietre acopereau odinioara mormintele din interiorul bisericii si au fost scoase cu ocazia ridicarii altarului neogotic (1866) si a construirii instalatiei de incalzire cu aer cald (1937). Orga Bisericii Negre - una din cel mai mari din sud-estul Europei - este renumita pentru sonoritatea ei. Cu circa 400 de tuburi, a fost construita intre anii 1836-1839 de catre constructorul de orgi Buchholz din Berlin. In ultimele decenii, in lunile de vara se organizeza stagiuni de concerte cu muzica de orga. De asemenea, s-au facut inregistrari pentru discuri. In anul 1924, s-a extins galeria din fata orgii, pentru a permite sustinerea unor concerte mari de muzica sacra cu participarea corului bisericii. Un tezaur deosebit de valoros al Bisericii Negre il constituie covoarele anatolice din secolele XVII-XVIII care in ansamblul lor reprezinta una din cele mai bogate colectii de covoare anatolice din Europa. Covoarele din regiunile Brussa, Usak si Ghiordes din Asia Mica, renumite centre ale artei confectionarii covoarelor, au fost donate bisericii de catre breslele mestesugarilor din oras, de catre negustori si alti cetateni ai orasului. Diversitatea motivelor si bogatia coloritului stralucit al acestora confera interiorului bisericii un farmec deosebit. Biserica - construita in principal din gresie - a fost afectata in decursul vremurilor de numeroase cutremure, necesitand astfel lucrari de intretinere si renovare continue. In anii 1654-1656 s-au construit doua contraforturi exterioare pentru sprijinirea arcului de trimf, alte lucrari de restaurare efectuandu-se in secolele XIX-XX. Renovarile din anii 1937-1944 au consolidat in primul rand corul. In exterior au fost refacute fialele, iar statuile contraforturilor, din secolul al XV-lea, au fost inlocuite cu copii, originalele fiind adapostite in interiorul bisericii. Intre anii 1969-1977, din fondurile statului s-au realizat ample lucrari de renovare si de rstaurare a acoperisului, a fatadei de sud si a interiorului bisericii. Dupa cutremurul din 1977, restaurarea a fost continuata din fondurile comunitatii bisericesti, din colecte si donatii. S-au consolidat boltile, interiorul bisericii a fost zugravit si la toate ferestrele s-au montat geamuri speciale cu proprietati de filtrare pentru protejarea covoarelor impotriva actiunii razelor ultraviolete. |
