Giorgio Vasari s-a nascut in 1511 la Arezzo si a murit in 1574 la Florenta, nu inainte de a se remarca ca pictor si arhitect, dar mai ales ca primul istoric al artei in adevaratul sens al cuvantului.
 | Vasari a inceput cursurile de arta la Florenta, in cercul lui Andrea del Sarto, avandu-i drept colegi pe elevii acestuia, Rosso si Pontormo. In aceasta perioada Vasari nu a invatat doar tot ce a putut despre arta si diversele tehnici, dar a devenit mai ales un admirator inflacarat al lui Michelangelo. Viata sa ca artist a fost foarte agitata si in acelasi timp foarte productiva, impartita intre Florenta si Roma. Dar Vasari a fost mai ales un bun promotor si impresar decat un artist, iar realizarile sale in domeniul arhitectural au fost cu mult peste cele din domeniul picturii. |
Cele mai importante lucrari semnate de Vasari se gasesc astazi la Florenta (frescele din Palazzo Vecchio si tablourile din muzee si colectii) si Roma (Sala Regia de la Vatican si frescele din Cancellaria), precum si in muzeul din locuinta artistului din Arezzo. Dar Vasari a jucat un rol important si in promovarea artei inspirate de contrareforma, asa cum se poate vedea si din compozitiile alegorice infatisand mai multe figuri marcante ale celebrei familii Medici.
Ca pictor, Vasari a fost unul dintre cei mai prolifici ai perioadei sale, dar astazi nu este considerat un talent deosebit, stilul sau fiind prea marcat de manierism, potrivit mai curand pentru compozitii decorative. Este mult mai apreciat si astazi ca arhitect, cea mai importanta creatia a sa fiind Uffizi din Florenta. A fost si proiectantul si decoratorul casei sale, care astazi ii adaposteste o parte din lucrari. Vasari a fost si primul colectionar serios de desene, folosindu-le in principal ca material pentru biografiile scrise de el, datorita informatiilor privind procesul creativ.
Buna Vestire
Dar rolul jucat de Vasari in arta plastica, arhitectura a fost categoric pus in umbra de o alta postura, aceea de istoric al artei. Lucrarea sa, cu titlul generic "Vietile artistilor", nu este doar o sursa fundamentala de informare despre arta Renasterii italiene, ci si un document esential pentru a intelege schimbarile de atitudine si mentalitate ale epocii. Cartea a fost publicata in 1550, cu titlul "Le Vite de' piu eccelenti architetti, pittori, et scultori italiani" (Vietile celor mai buni arhitecti, pictori si sculptori italieni). In 1568 Vasari a publicat o a doua editie, substantial revazuta si adaugita. Biografiile scrise de el sunt mai mult decat simple texte seci si academice, fiind presarate cu anecdote si povestiri din viata artistilor. Autorul nu s-a limitat la a prezenta o simpla serie de biografii, ci a incercat sa le incadreze intr-o imagine de ansamblu si in special sa isi prezinte propriile idei despre arta si istoria artei in special. Vasari considera ca arta este in prima faza doar o imitare a naturii, iar progresele facute spre exemplu in pictura sunt in final o perfectionare treptata a posibilitatilor de reprezentare. Era de acord cu principiul umanist potrivit caruia toate aceste detalii fusesera duse aproape de perfectiune in antichitate, iar arta trecuse printr-o perioada de declin in timpul Evului Mediu, iar "salvatorul" care a ajutat-o sa revina a fost Giotto. Impresionanta sa carte sustinea ca revigorarea artelor plastice s-a datorat la inceput eforturilor unor creatori ca Giotto si Cimabue, apoi a progresat datorita lui Ghiberti, Brunelleschi, Donatello, atingand apogeul prin Leonardo, Rafael si mai ales Michelangelo, pe care Vasari il admira si a carui biografie a fost si singura a unui artist in viata care a aparut in prima editie a cartii (deja a doua editie avea mai multe biografii ale pictorilor in viata, intre care si Vasari).
 |
