Dupa aventurile nipon-felin din incantatoarele Wabi-Sabi si Iubire cu i mic sau volumele scrise in colaborare prin care entuziastul prozator incerca sa convinga publicul iberic si prin extensie occidental de valorile unui mod de a gandi si a trai plin de intelepciune si vitalitate, iata ca pasionatul de Japonia revine cu un nou volum de fictiune, un roman in care de aceasta data fantasticul devine stiintifico-fantastic, in vasta si buna traditie istorica a literaturii de anticipatie. Alaturi de Miralles cititorii sai au descoperit (sau redescoperit) cultura si atmosfera Japoniei, au invatat (sau au incercat) sa se bucure de fiecare clipa in stil nipon sau sa adopte Metoda Ikigai. De aceasta data scriitorul ii duce undeva in viitor, un viitor eventual si posibil, in care un excentric, puternic si temut magnat pe nume Kumar si-a transformat in realitate un vis din copilarie si a intemeiat nicaieri altundeva decat pe Luna o colonie. Este prima colonie pe care noi oamenii am construit-o acolo, este proiectul, planul, obsesia si copilul sau, Exovillage, si de la bun inceput nu a fost gandit pentru toata lumea, ci ca o destinatie turistica de lux, exclusivista si pretentioasa pana la ireal, unde vor putea veni doar cei mai bogati si puternici oameni de pe Pamant. Multi si-ar dori sa calatoreasca pana aici, prea putini o pot face. Dar la Barcelona un anume Verne, un filolog pentru care a doua mare pasiune in viata este limba sanscrita, nu poate decat sa viseze la iubirea lui, Moira. Moira este acum in Exovillage si se ocupa de telecomunicatii, mai departe de Verne decat oricand. Dar daca acesta va pune pe primul plan povestea lor de dragoste si va pleca in cautarea ei, fara sa se gandeasca vreo clipa ca Moira este intr-un loc atat de indepartat incat nimic din ce stia el pana atunci nu mai este poate adevarat. O poveste de dragoste intr-un cadru futurist, in maniera deja usor de recunoscut marca Miralles.
Francesc Miralles, Biblioteca de pe Luna, Humanitas Fiction, 2020
