(1906-1997) Unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati pictori romani, Corneliu Baba s-a nascut in 1906 la Craiova si a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti (1926-1930) si in paralel pe cele ale Academiei de arte frumoase din Bucuresti. Ulterior a studiat la Facultatea de arte frumoase din Iasi (1934-1938) alaturi de Tonitza. Lucrarile sale au fost expuse in cadrul mai multor expozitii din Romania si din strainatate : Viena (1954, 1956), Expozitia de "Arta non-abstracta" din Tokio 1964, Berlin 1964, New York 1970, Bucuresti 1978, Moscova, Viena, Leningrad 1979. A primit numeroase premii si distinctii: membru corespondent al Academiei Romane din 1963, al Academiei de Arta din Berlin din 1964, al Academiei "Tommaso Campanella" din Roma in 1970 s.a. A fost profesor universitar in Iasi (1946) si Bucuresti (din 1958). Esential pentru Baba era reprezentarea realitatii si preocuparea pentru inovarea in exprimare. Solutia aleasa a fost sa recurga la valorile picturii traditionale, la acel "spatiu al clasicismului". Intr-o serie de tablouri - "Intoarcerea de la camp" (1943), "Taranii" (1953), "Odihna la camp" (1954) - pictorul redescopera universul si figurile taranilor ca un simbol al permanentei. Polemist subtil, Baba reuseste sa renunte la idilismul si anacronismul lumii rurale, prezentand intr-o lumina simpla personajele, evocand un univers spiritual ascuns. Nimic nu este anecdotic in scenele pictate de Baba: gesturile si atitudinile personajelor apartin mai curand ritualurilor vietii cotidiene intr-un microcosmos guvernat de reguli clare si intangibile. Supriza produsa de lucrarile lui Corneliu Baba in anii '60 ai secolului trecut poate fi definita simplu: normalitatea intr-un conglomerat de reprezentari retorice si ostentative, tributare unei ideologii care nu lasa spatiu artei autentice. Situandu-se pe acelasi plan uman cu modelele sale, cu atatia anonimi sau celebritati, Baba a realizat tablouri in care forta vitala a fiintei umane nu mai trebuie sa fie explicata sau ingrosata, fiind perfect vizibila. Aprecierea valorilor perene, semnificativa pentru perspectiva istorica, se manifesta atat in cadrul subiectelor cat si la nivelul stilului.
Baba a cultivat un stil ce aminteste de rigorile epocii Renasterii, dar si de cele post-renascentiste. Materialul figurativ este ordonat in structuri geometrice, stabile. Asezate in centrul lucrarii sau intr-o forma piramidala, liniile caracterelor se remarca prin armonie, in timp ce diagonalele sunt folosite astfel incat sa nu deranjeze echilibrul general. Imaginea este animata chiar prin premisele stabilitatii. Corneliu Baba a folosit un sistem dinamic de iluminare, asemanator cu cel folosit in Baroc, scotand in evidenta figurile sau elementele importante. Cu o cromatica foarte bogata, tablourile semnate Baba pastreaza si zone intunecate, aflate intr-un dialog permanent cu zonele de lumina, precum in portretele unor personalitati ca Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi sau in peisajele din Venetia si Spania - doua zone geografice care l-au fascinat pe artist. Imagini : Autoportret ; Cina ; Portretul lui K.H. Zambaccian |
