In secolul XIV acest oras din sudul Frantei a fost resedinta papala, iar renumitul Palais des Papes, o fortareata ale carei decoratiuni au fost realizate de Simone Martini si Matteo Giovanetti, domina si astazi orasul. In afara stilului gotic, la Avignon veti gasi si alte monumente, precum Petit Palais sau Catedrala Notre-Dame-des-Domes, ce completeaza ansamblul de edificii, o marturie a rolului important jucat de Avignon in istoria Frantei si a crestinatatii apusene.
Regiunea a fost locuita inca din perioada preistorica, dar adevaratul oras avea sa fie fondat in epoca romana - din pacate prea putine constructii s-au pastrat - iar in perioada medievala a devenit unul dintre cele mai importante orase din Franta, mai ales ca punct comercial si religios.
Obiective :
Pont d'Avignon - orasul a ramas celebru in mare masura datorita acestui obiectiv, Pont d'Avignon din arhicunoscutul cantecel pentru copil. Cunoscut si ca Pont Saint-Benezet, astazi ruinat, podul a fost construit in perioada medievala, inainte ca Avignon sa devina oras papal, pentru a permite trecerea spre Villeneuve-les-Avignon. Era o constructie masiva, ce si-a dovedit utilitatea. Cu cele 22 de arcade originale - din care s-au pastrat doar 4 - era suficient de solid si de mare, dar ulterior a fost lasat in paragina si in final abandonat.
Potrivit legendei locale un anume Benezet (Benedict in dialectul local), un umil pastor, a fost cel care s-a gandit sa construiasca podul, dupa ce a visat ca ingerii ii cer aceasta. Cand oficialitatile din oras au refuzat sa il ajute, Benezet a luat o piatra uriasa, pe care a aruncat-o in mijlocul apei, punand astfel piatra de temelie. Convinsi astfel ca pastorul avea sprijinul Divinitatii, cei din cetate au venit sa il ajute si in scurt timp podul a fost gata. Mai tarziu, Benezet avea sa fie canonizat.
Cantecul pentru copii "Sur le pont d'Avignon" se numea in trecut "Sous le pont d'Avignon" (Sub Podul Avignon), fiind o referinta la festivalurile si petrecerile de pe insula Barthelasse. Versiunea cunoscuta astazi a cantecului a fost in fapt popularizata in secolul XIX de o opereta, cu un libret eronat.
