un pas de a-i fi fatala a pictat o serie de autoportrete sumbre, marcate de umbre si ambiante triste, uneori sinistre, in tonuri si nuante sugrumate de oboseala si senzatia de inutil. E adevarat ca din fericire a fost in permanenta constient de criza care se apropia, scria si in jurnal ca se simte aproape de nebunie, si a ales singur sa se interneze in clinica din Copenhaga a doctorului Daniel Jacobson, unde va ramane pentru peste opt luni. Si din fericire a iesit mult mai echilibrat, mai vesel, stapan pe sine si va continua sa lucreze, iar muzeele si galeriile vor incepe sa ii cumpere tot mai des operele, iar in 1912 isi prezenta picturile intr-o expozitie new-yorkeza de succes. Acest "Autoportret cu o sticla de vin" din anul 1906 este reprezentativ pentru acei ani foarte dificili pentru Munch, si daca ar fi fost singura lucrare de gen care a supravietuit din perioada respectiva si ar fi mai mult decat suficienta pentru a oferi privitorului de azi o imagine sintetica a lumii interioare prabusite a artistului. Prea putin din Munch omul era reprezentat in astfel de lucrari, si deja reproducerea fidela a chipului nu mai era un criteriu esential. Pictat la Weimar, acest tablou in prezinta pe Munch intr-un local prea putin populat, in prim-plan, la o masa pe care se vad o farfurie, un pahar, o sticla cu vin. Cu mustata subtire tunsa "englezeste" dupa moda epocii si haine simple, de o sobrietate fireasca, Munch pare un om sfarsit, zdrobit, invins. Intreaga postura este dominata de lipsa de energie si speranta, culorile par sterse, vechi, uzate, iar lumina ce intra prin ferestre are o tenta artificiala, stranie. Celelalte personaje, precum cei doi chelneri reprezentati bizari, ca o fiinta siameza, sau clientul din fundul localului, par sa fie vazuti vag, printr-o prisma neclara, ca siluete transpuse de privirea deformata de o profunda criza depresiva. Autoportretul nu mai este al imaginii exterioare, ci este interiorul torturat al artistului, in care teama, lipsa de speranta, singuratatea, spaima de moarte au devenit esenta. Autoportretul nu mai este un echivalent al fotografiei ci o radiografie sufleteasca. Totul este rece, fals, amenintator, tristetea este o stare de fapt si un refugiu, iar postura cu umerii cazuti si expresia absenta par aproape semne ale catatoniei. Vazut in perspectiva finalului crizei care avea sa vina peste doi ani acest "Autoportret cu o sticla de vin" pare o prevestire sumbra, dar a fost unul din rarele cazuri in care sfarsitul a fost unul fericit.
Depasind criza care i-a marcat evolutia ulterioara Munch va continua sa lucreze cu fervoare, devotiune si mai ales placere. Trece prin anii Primului si celui de al Doilea Razboi Mondial, inclusiv prin perioada in care creatiile sale au fost trecute de regimul national-socialist pe lista "artei degenerate", este adorat, influenteaza, da altora idei, le inspira tehnici si motive. Va continua in egala masura sa picteze autoportrete, dar niciodata in maniera din anii intunecati, ci chiar daca ii surprind imbatranirea fizica sunt oneste, sincere, marcate de optimist si cu o luminozitate interna suprinzatoare. Dupa moartea sa in 1944, cand abia implinise 80 de ani, vor fi inventariate 1000 de tablouri, 4500 de acuarele si desene, nu mai putin de 92 de caiete de schite si altele, alaturi de scrisori si manuscrise, tezaur lasat orasului Oslo.
