BUCURESTII vechi : buletinul Societatii Istorico-Arheologice Bucurestii Vechi
Anuar. Publicat cu prilejul Lunii Bucurestilor si cu concursul Primariei Capitalei.
1935
Plecand din Piata Palatului, dupa ce lasam pe dreapta cafeneaua Corso (local foarte frecventat, care este pentru zilele noastre ceea e a fost Capsa inainte de 1914), vedem imediat, in spatele unei gradini, Ateneul Roman.
Construit in 1886 dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, edificiul, ca si gradina care-i poarta numele, ocupa locul care fusese proprietatea familiei Vacarescu, si pe care se gasea o Biserica zidita si daruita de generalul Mihai Cantacuzino Episcopiei Ramnicului.
Cand a disparut Biserica, pe locul ei s-a amenajat actaala gradina, care a fost terminata in 1872 si botezata cu numele de Gradina Episcopiei. In 1888 a fost incorporata Ateneului - de care era la inceput separata - si de atunci este cunoscuta sub numele de Gradina Ateneului.
Se intra in gradina aceasta prin poarta dinspre Calea Victoriei. Cele doua alei ale gradinii sunt impodobite cu busturile celor mai cunoscuti oameni ai Romaniei din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pe dreapta: Mihail Kogalniceanu, marmura de W. C. Hegel; Mihai Eminescu, bronz de I. Georgescu; P.S. Aurelian, bronz de W. C. Hegel; Traian Demetrescu, monument in marmura de Filip Marin; Ion Ghica, bronz de Iordanescu; Enachita Vacarescu, bronz de W. C. Hegel; Constantin Esarcu, om politic, unul dintre principalii fondatori ai Ateneului, marmura de W. C. Hegel; D. G. Kiriac (compozitor), bronz de O. Han.
Pe stanga, incepand de la Ateneu spre Calea Victoriei: Gavril Muzicescu (muzicant), bronz de Milita Petrascu; C. A. Rosetti, marmura de I. Georgescu; G. Dem. Teodorescu (publicist), bronz de C. Stork; Const. I. Stancescu (pictor), bronz de Hegel; Theodor Serbanescu (poet), manument in marmura si bronz de Filip Marin; Grogore Tocilescu (profesor universitar arheolog), bronz; V. A. Ureche (om politic si istoric), bronz de Hegel; General I. Em. Florescu (om politic), marmura de I. Georgescu.
Ateneul Roman, institutie al carei scop era propagarea cunostintelor folositoare in popor, a fost intemeiat in 1865 de catre Constantin Esarcu, V.A. Ureche si Niculae Kretulescu. Si-a inceput activitatea intr-un salon al Ministerului Instructiunii, care era pe atunci adapostit in casa printului Const. Ghica, in locul careia s-a ridicat apoi Teatrul Liric. Constructia Palatului propriu s-a inceput in 1886 pe locul si pe fundatiile unui circ, pe care Soc. Equestra Romana il incepuse in 1874 fara sa-l poata termina. Planul noului palat a fost astfel conditionat de fundatiile deja turnate ale circului.
Punctul cel mai bun din care se poate arunca o privire generala asupra impunatorului edificiu este piateta din fata gradinii.
Constructia, care se prezinta astfel intr-o buna perspectiva, nu este din punct de vedere arhitectonic un monument izbutit in totul. Peristilul, format din sase coloane ionice, ce prezinta aspectul unui templu grec antic in splendoarea lui de linii armonioase si simple, apare oarecum strivit si deslegat de masivul cupolei decorata din belsug.
Sub peristil, deasupra intrarii pricipale, se gasesc 5 medalioane de mozaic reprezentand, cel din centru pe Regele Carol I, iar celelalte pe Vasile Lupu si Matei Basarab la dreapta si Neagoe Basarab si Alexandru cel Bun la stanga. (Intrarea obisnuita pentru concerte, conferinte, expozitii, prin strada Franklin).
In sala cea mare a Ateneului s-a intrunit la 29 Decembrie 1919 ce-a dintai Camera a Romaniei Mari si s-a votat ratificarea unirii Basarabiei, Transilvaniei si Bucovinei la patria mama.
Interiorul, destul de vast, cuprinde sali de expozitii, sali de cinematograf, o biblioteca cu un depozit de carti (circa 10 000 de volume), o mare sala de concerte sau conferinte si pinacoteca Statului.
Nucleul parterului il formeaza un mare vestibul circular, dublat de un inel format din 12 coloane de zidarie a caror tencuiala imita marmura roz. Din acest vestibul, caruia in mod obisnuit i se spune Rotonda Ateneului, pleaca partu scari manumentale din marmura roz invartite fiecare in jurul unui pilon de zidarie si formand, la palier, balcoane catre vestibul.
Marea sala de concerte si conferinte la care conduc aceste scari cuprinde un parter cu 600 fotolii si 52 loji asezate, acestea din urma, pe doua randuri. Deasupra lojilor, o friza lata care incinge tamburul cupolei, cuprinde un décor bogat format dintr-o fresca continua in care sunt prezentate, prin penelul pictorului Constantin Petrescu, monumentele mari ale istoriei Romaniei.
De parte opusa intrarii, rotonda este limitata cu un grilaj drept de fier. Din rotonda, de o parte si de alta a grilajului se poate comunica cu salile de expozitii ocazionale de la parter. De cealalta parte a grilajului, um vestibul larg da acces la scara de onoare care, despartindu-se in doua, conduce prin bratul din dreapta la scena salii de concerte, iar pe cel din stanga la Pinacoteca Statului (colectie artistica bogata, infiintata in 1895).
