Artisti, dealeri si experti

Arta este o afacere la fel de profitabila si de riscanta ca oricare alta, pentru ca si aici ceva este cumparat, vandut, schimbat, desi opera de arta nu poate fi considerata o marfa obisnuita.

Valoarea unei lucrari poate varia foarte mult intr-un interval scurt de timp, fiind influentata de interesul colectionarilor, dealerilor, curatorilor, criticilor si expertilor.

Valoarea de piata a unei opere si cota de piata a artistului sunt asadar supuse unor influente diverse, iar rezultatul este greu de prevazut.

In lumea pietei de arta exista cateva personaje, care deteermina ca totul sa functioneze, conferind dinamism si forta tranzactiilor.

Dealerul. Rolul dealerului, ca intermediar intre artisti si colectionar, s-a schimbat foarte mult in timp. In prezent, dealerul nu mai este o figura necesara, dar de rangul doi, ci una care poate chiar modifica perceptia publicului asupra lucrarilor de pe piata.

Colectionarul. Colectionarii particulari au inceput sa apara in secolul XVI, in spiritul traditiei celor instariti de a aduna obiecte deosebite. Un colectionar alege bazandu-se pe  preferinte estetice, o forma de investitie, o forma de manifestare sociala.

Unul dintre cei mai cunoscuti colectionari ai secolelor trecute a fost Contesa de Verrue, care a reusit sa construiasca una dintre cele mai importante si valoroase colectii particulare din secolul XVIII. Printre lucrarile alese de contesa se numarau panze semnate de pictori spanioli, olandezi si flamanzi din secolul XVII.

Mai mult, contesa a intuit evolutia curentelor artistice, comandand lucrari unor pictori francezi din acea vreme. Catalogul colectiei sale, prezentat publicului cu ocazia vanzarii acesteia, este in sine o opera de arta, fiind scris de mana si avand mai multe versiuni.

Artistul. Artistii participa activ pe piata de arta, indeplinind adesea rolul de agenti, dealeri, critici si colectionari, atat pentru lucrarile personale cat si pentru cele ale altora, fie ei prieteni sau adversari. Renumitul sculptor italian Antonio Canova a fost un adevarat diplomat, reusind sa obtina comenzi importante din partea unor persoane considerate adversari ai tarii sale, fara ca prin aceasta sa fie mai putin loial Italiei.

In scurta perioada petrecuta la curtea Frantei, unde realiza un tablou al imparatesei Marie-Louise, Canova a profitat de ocazie si a discutat cu Napoleon mult timp, in principal despre politica, istorie si arte. In urma acestor discutii, Canova a reusit sa obtina sprijin financiar pentru academiile si monumentele italiene.

Dupa inlaturarea lui Napoleon in 1815, acelasi Canova a reusit sa recupereze mai multe opere de arta luate din Italia de cuceritorul cazut in dizgratie.

In 1879 Paul Gauguin castiga in medie 30.000 de franci pe an ca broker in Paris. Isi petrecea timpul liber lucrand alaturi de Pissaro, iar pentru a-l ajuta pe acesta a cumparat trei dintre tablourile prietenului sau. Gauguin nu s-a oprit aici, convingand si alti artisti sau colectionari sa investeasca in tablourile lui Pissarro.

Expertul. Expertul poate avea o influenta considerabila asupra pietei de arta. In calitate de consultant pentru muzee, colectionari, case de licitatie si alte agentii, expertul autentifica operele de arta si poate oferi indicii privind valoarea estetica si materiala.

Un astfel de expert a fost Bernard Berenson, istoric al artei, care prin intermediul relatiei de afaceri pe care o avea cu dealerul londonez Joseph Duveen a reusit sa creeze o piata pentru arta renascentista italiana. Duveen ii trimitea lui Berenson fotografii ale tablourilor gasite, iar acesta scria pe verso o scurta evaluare, pe care o semna.

Duveen folosea aceste fotografii semnate ca certificate de autenticitate, Berenson primind la fiecare vanzare 25 la suta din pretul final.

Fascinat de preturile impresionante la care erau evaluati pictorii din perioada postbelica a secolului trecut, criticul de arta german Willi Bongard a creat un sistem pentru ierarhizarea artistilor, numit Kunstkompass.

Principalul criteriu era faima artistului. Folosind date oferite de muzee, galerii de arta si prezentari in publicatiile de arta, Bongard calcula evolutia cotei unui artist de la un an la altul, determinand astfel siguranta artistului ca investitie. Acest sistem de calcul este folosit si in prezent in Germania ca cel mai bun pentru colectionarii care doresc sa investeasca in ceva sigur.

Imagine I: Bernard Berenson

Imagine II: catalogul colectiei Contesei de Verrue