Tot mai des apar noi colectionari care prefera sa investeasca in arta din doua motive : pentru a-si infrumuseta spatiul in care locuiesc si pentru a investi banii in ceva care, cine stie, le-ar putea aduce peste ani un castig deloc de neglijat.
Amintindu-si crizele financiare si prabusirile inregistrate de burse, investitorii devin tot mai interesati de operele de arta.
Cu toate acestea si aceasta piata are riscurile si regulile sale. Cea mai dificila va fi vanzarea ulterioara a unei lucrari. Cei care cumpara arta se gandesc ca aceasta nu este o marfa oarecare sau un pachet de actiuni. Asa ca este mai bine ca un cumparator sa aleaga o lucrare care ii place si pe care si-o poate permite, in locul unei piese care sa ii displaca, dar pe care sa o considere o simpla investitie.
In ultimii 50 de ani preturile la licitatiile internationale pentru lucrarile vechilor maestri au crescut mereu, doar in 2005 inregistrand o apreciere de 18,8 la suta. Arta postbelica si contemporana au crescut in acelasi interval cu 8,3 la suta. Dar si ca oricare alta piata, si cea de arta poate fi influentata de factori diversi : ultima moda, speculatiile, ponturile.
Investitiile pe termen scurt sunt riscante si de evitat. Fondurile de arta se dezvolta cu succes in tarile occidentale. Un exemplu este Fine Art Fund, lansat in martie 2004 in Marea Britanie. Fondul britanic investeste in arta, de la vechii maestri la piata contemporana, iar castigurile au fost pana in prezent de peste 50 la suta.
Ideea, oricat ar parea de interesanta, nu este noua. In 1904 Andre Level, un finantator francez, a reunit 12 colectionari pentru a lansa un fond de acest tip. Fiecare partener a depus suma de 250 de franci anual, pentru a fi investiti in arta. Proiectul initial prevedea ca parteneriatul sa dureze 10 ani, timp in care fiecare participant isi putea expune lucrarile in propria locuinta. Grupul si-a vandut colectia in 1914, realizand ca avusesera un castig impresionant, de 400 la suta.
Dar acest tip de fonduri nu este potrivit pentru toata lumea, cele care exista in prezent fiind destinate celor cu cateva milioane de dolari de cheltuit, investitia minima fiind in general de 200.000 dolari sau mai mult. Acest tip de investitii permite intrarea si pe pietele de arta pana in prezent mai putin cunoscute. In ciuda potentialului ca investitie, lucrarile de arta au un mare defect : dividendele sunt simpla placerea de a avea pe perete anumite lucrari. Adevaratul pericol pentru cei decisi sa cheltuiasca pentru asta este neputinta de a se desparti de o lucrare la care tin.
Aprilie 2006
