Arkadi & Boris Strugatki - Picnic la marginea drumului

picnic marginea drumului | etica politica | program vizitare | curaj vitejie batalie stefan cel mare | legenda mitologie credinte | politica | moda la barbati | etica aristotel | aparitia vietii | bani dacia jeep |
 

"Picnic la marginea drumului" este cartea care le-a adus fratilor Strugatki, prolifici autori de science-fiction, celebritatea mondiala, dar si cenzura, tracasarile si presiunile cenzurii sovietice, care vedea dincolo de o carte fantastica un atac la adresa regimului. Cat de adevarata era acea acuzatie, este greu de spus, mai ales cand autorii subliniau in epoca faptul ca "Picnic" nu este in nici un fel un atac la adresa comunismului glorios.  Dincolo de calitatile incontestabile ale volumului - care au adus si interventia nemiloasa a cenzurii - cartea isi datoreaza renumele inegalabilei ecranizari regizate de Andrei Tarkovski sub titlul "Calauza" (Stalker), nume cunoscut oricarui cinefil demn de acest nume.

 

Dupa cum povesteste Boris Strugatki in prefata cartii, "Picnic" a aparut nemaipomenit de greu, lupta cu cenzura fiind mult mai inversunata si mai indelungata decat geneza cartii, scrisa "printre picaturi", ca o povestire simpla, oarecum de umplutura. Pare astazi paradoxal ca nici macar autorii nu isi imaginau destinul glorios al cartii, care avea in chip fericit - sau nu  - sa eclipseze toate celelalte productii ale cuplului literar. Mai ales dupa ce Tarkovski alesese Italia in locul paradisului URSS, "Picnic" a capatat aureola interzisului, ceea ce i-a sporit insa forta de atractie.

 

Povestea imaginata de cei doi frati Strugatki a facut ca de la bun inceput cenzorii sa fie reticenti : undeva, in urma unei vizite din partea extraterestrilor, a aparut "Zona". Un perimetru cu accente sacre, inviolabil si pazit cu inversunare de paznici inarmati, o regiune misterioasa cu forte, legende, valori si povesti proprii, cunoscuta tuturor si totusi o enigma pentru intreaga planeta. Singurii care au curaj sa treaca dincolo de bariera sunt asa-numitii "stalkeri" (un alt termen inventat de Arkadi si Boris Strugatki care avea sa dobandeasca celebritatea) cautatori care isi risca viata pentru artefacte ramase in urma vizitei. Numite "inele", "biberoase", "AV"-uri, etc, sunt ramasitele lasate de o civilizatie mult prea avansata pentru a fi altfel decat de neinteles si inspaimantatoare. Iar printre stalkerii se numara si Redrick Schuhart, un stalker poate nu atat mai priceput, dar se pare foarte norocos, pentru ca este unul dintre putinii care nu este ucis de Zona. Si nu este singura zona, mai exista si altele, zeci de kilometri patrati de mister si de amenintare, fascinand si punand cercetatorilor intrebari la care nu pot raspunde.

 

Ca si ceilalti, Red este atras nu doar de contrabanda cu obiecte si artefacte din Zona, care aduc bani frumosi pe piata neagra, ci de o legenda. Se spune ca in Zona ar exista un obiect, o sfera, care poate indeplini cele mai ascunse dorinte. Doar ca nu a fost inca gasita de nimeni, iar temerarii care au avut curajul de a infrunta gloantele patrulelor si-au gasit sfarsitul in Zona. Red este unul dintre cei care incearca, fara a avea in fata ochilor si a mintii decat certitudinea esecului si mortii. Numai ca "Zona" isi cere tributul ei. Iar cand copiii de Stalker sufera de malformatii inspaimantatoare, cand mortii par sa revina din Zona in cautarea familiilor pe care le-au iubit sau detestat, cand Zona isi apara cu gelozie si furie secretele, ucigand intr-o clipa in moduri abominabile, oare un stalker in cautarea a ceva nedefinit este altceva decat un nebun sinucigas ? Este, spun fratii Strugatki, sau cel putin asa pare.

 

Sigur ca orizontul Strugatki este mult mai amplu si mai vast, Zona are legile sale, stalkerii sunt practic o confrerie in afara legii, oficialitatile nu ezita sa ii aresteze si sa le confiste artefactele, pentru a le vinde mai departe. Este fascinant de trasat o paralela intre carte si filmul lui Tarkovski. Cat de mult si-a imaginat genialul regizor si cat de mult era in paginile cartii ? Unde se realizeaza ruptura, unde intervine filmul, unde apare fascinatia interzisului ?   

Numele de "Picnic la marginea drumului" este o metafora care descrie vizita extraterestrilor ca pe o simpla excursie. Asa cum oamenii merg la picnic si lasa in urma lor gunoaiele, la fel si vizitatorii au venit, au pus stapanire pe Zone si au lasat in urma gunoaiele lor, ceea ce nu le mai folosea, reziduurile, care sunt cu ani-lumina dincolo de intelegerea umana.

 

Dincolo de firul epic, cartea celor doi frati ramane un exemplu stralucit de anticipatie, o alegorie etica si politica ce trece dincolo de automatismul receptarilor, de idealuri strambe si aberante ale regimurilor, este un "bildungsroman" a cautarii eului, intr-un stil fluent, amuzant, acaparant si dens.

 

Arkadi & Boris Strugatki, Picnic la marginea drumului, Editura Paralela 45, Colectia Fictiune fara frontiere, Pitesti, 2004, pret 9.90 RON

 

Cumpara aici

Adauga un comentariu

Titlu Nume Cod Comentariu

1 Comentarii

Alte informatii din Carte Artline