Studiile s-au centrat pe specificul aceasteia in anumite spatii geografice in context cultural. Este suficient sa dam exemplul excentricelor preparate chinezesti pentru a ne da seama cat de diferiti suntem sub acest aspect.
Vanzatoare de legume - Joachim Beuckelaer
Desi obisnuim sa privim bucataria “traditionala” a unui popor ca pe un model suprem de originalitate, lucrurile difera simtitor atunci cand le privim dinamic, iar nu static. Fiecare traditie isi are propriul nivel de complexitate determinat de factorii istorici si de stadiul evolutiv la care se gaseste. Indiferent ca vorbim despre o bucatarie tanara sau despre una cu trecut fabulos, cum ar fi cea mediteraneana, nu exista reteta care sa nu fi fost influentata intr-un fel sau altul (sub aspectul ingredientelor, al practicilor) de migratie sau de interactiunea dintre popoare. Acest fenomen a fost catalogat de cercetatori drept firesc, plecand de la necesitatea oamenilor de a comunica si de a-si impartasi unii altora experientele.
Asa se face ca numeroase produse considerate astazi autentice in bucataria mediteraneana, sunt, de fapt, elemente provenite din alte regiuni si asimilate cu timpul. Acest proces continua si astazi prin imigrantii care, odata ajunsi in tara adoptiva, pun in practica obiceiurile culinare de acasa si invers. Comertul international este un alt factor responsabil pentru diversitatea intalnita in bucatariile lumii. Dupa ce unele produse sunt importate si integrate progresiv pe piata de consum, ulterior, prin aclimatizare, o parte dintre ele devin elemente autohtone.
Piata - Pieter Aertsen
Despre antropologia mancarii a inceput sa se vorbeasca sustinut in America de Nord, pe la mijlocul anilor 70, cand specialistii au inceput sa efectueze cercetari sistematice. Fiecare noua “cucerire” din primele ere ale speciei noastre a produs de fapt o asa-zisa revolutie. Vanatul si culesul din natura, modalitati prin care omul isi procura hrana, au determinat un mod de a o consuma cat mai simplu, domesticirea animalelor a insemnat constientizarea importantei folosirii lor la muncile fizice si in alimentatie. A urmat cultivarea pamantului, implicand comunitati sedentare, cu un orizont local.
Situatia s-a schimbat cand au rodit inventii capabile sa duca omul pe taramuri tot mai indepartate, precum vasele de navigatie. Prin intermediul acestora, grecii (dar nu numai ei) faceau comert cu coloniile de la Marea Neagra. Modalitatile de preparare si ustensilele au inregistrat si ele progrese, de pilda, sursele de energie calorica. In jurul Mediteranei, bucatele se preparau folosind focul de lemne, iar mai tarziu cuptoarele cu carbune. Descoperirea Americii de catre Cristofor Columb a diversificat universul culinar al europenilor. Acestia au inceput sa cunoasca gustul rosiilor si ardeilor. Tot atunci au ajuns in Europa, cum bine se stie, porumbul, cartoful, dar si cacaoa.
Descoperirea adevaratului “drum“ pe apa catre India de Vasco da Gama a insemnat cunoasterea unui intreg univers, cel al mirodeniilor. Ca dovada ca lumea ajunsese in Evul Mediu la o oarecare pricepere intr-ale mancarii, mirodeniile din Orient erau foarte apreciate. Cu ele se desfatau regii Spaniei si Portugaliei. Treptat mirodeniile au patruns in toate sferele sociale si la preturi derizorii, chiar daca au fost timpuri cand se plateau pentru ele sume fabuloase.
Un moment crucial care a schimbat perceptia oamenilor asupra ceea ce punem astazi in farfurie a fost si secolul XIX. Noile descoperiri stiintifice, avantul industrializarii au facut posibila aparitia unor noi produse alimentare, necunoscute pana atunci, rezultate prin simpla procesare a altora. Insa, pe cat de atractive au fost atunci, pe atat de controversate sunt in zilele noastre. Altfel spus, dupa ce societatea a incercat ceea ce era mai nou si interesant, a constatat ca maniera traditionala ramane cea mai reusita. Numai ca timpul nu poate fi dat inapoi, iar lucrurile nu se schimba de pe o zi pe alta. Este curios ce se va intampla in viitor: in ce masura ne va fi afectata viata de blamatele E-uri.
29 ianuarie 2015
