Andy Warhol

Warhol se pregatise de la bun inceput pentru a fi un artist "comercial". Primele sale creatii au fost reclame pentru ziare si reviste, destinate unor marci renumite precum Coca-Cola, Campbell's, Brillo.

Viitorul simbol al Pop Art obisnuia sa schiteze aceste marci cu o atentie a detaliilor care arata un talent inca insuficient exploatat. Warhol s-a plictisit destul de repede de acest gen de creatii, inlocuindu-le cu productii diferite, ale caror surse de inspiratie erau imaginile din presa ale celebritatilor momentului sau vietii mondene.

Era fascinat de ideea unui artist - masina, care creaza arta in modul cel mai simplu si lipsit de formalitati si reguli.

Nevoia sa de a se desprinde de regulile si canoanele pe care le proclama ca invechite si sufocante l-a facut sa adopte tehnici potrivite mai curand productiei industriale. Warhol incerca sa devina un artist popular oferind aceeasi lucrare in mii de copii la pret scazut si poate tocmai aceasta idee i-a adus popularitatea.

Fiecare creatie a artistului era reprodusa in mai multe exemplare, mult mai ieftine decat daca ar fi fost realizate manual.

 In vara lui 1962 a realizat in acest fel "129 Die in Jet", lucrare inspirata de o fotografie din New York Mirror.

Warhol a realizat o serie de portrete ale divei Marilyn Monroe, inspirate de cateva fotografii publicitare realizate in 1953. Succesul a fost imediat.

 In 1963 si-a deschis prima expozitie personala la Stable Gallery din New York, unde a expus printre altele portrele lui Marilyn si Elvis. In vara urmatoare a inchiriat un atelier - prima sa "Fabrica" - intr-o fosta cazarma de pompieri, unde a inceput seria "Disaster".

Desi a sustinut intotdeauna ca este singurul artist obiectiv, care nu face decat sa redea realitatea fara alte comentarii, atat criticii cat si publicul au avut de la inceput alta parere.

Atat portretele lui Marilyn Monroe, cat si reprezentarile morbide, cum a fost tabloul infatisand un scaun electric, demonstrau fascinatia artistului pentru cultura americana populara - obsesia publicului pentru vietile celebritatilor si pentru tot ce era violent si tragic.

Warhol nu s-a oprit aici, continuand sa redea in opera lui toate aspectele tragice ale existentei cotidiene. La putin timp dupa "Disaster" a realizat o serie intituala "Tunafish Disaster", inspirata de un articol din Newsweek sau seria dedicata listei FBI a celor mai cautati infractori din America. Dupa asasinarea lui Kennedy in noiembrie 1963 Warhol a socat din nou intreaga America prin seria de portrete dedicate lui Jackie Kennedy, bazate pe fotografiile din presa infatisand-o pe tanara vaduva indurerata.

Abia in 1965 idolul Pop Art avea sa renunte la abordarea dezastrelor in lucrarile sale, desi o anumita amprenta s-a pastrat in creatia sa.

In societatea suprasaturata de informatie in care traim nivelul de toleranta si acceptare este mult mai mare decat in urma cu aproape jumatate de secol. Dezvoltarea massmedia si in special a Internetului au facut ca si morbidul, grotescul, socantul sa-si piarda din intensitate prin accesibilitate. Dupa cum observa si Warhol, daca vezi aceeasi imagine socanta de mai multe ori efectul se diminueaza sau chiar dispare.