Unul dintre cei mai apreciati portretisti ai epocii sale, Allan Ramsay (1713-1784) se nascuse in Edinburgh, Londra, dar avea sa se mute la Londra pentru a fi ucenicul pictorului suedez Hans Hysing, de la care a deprins notiunile de baza privind viitoarele compozitii. Isi continua pregatirea la Londra si petrece trei ani in Italia, unde a fost pentru o vreme elevul lui Francesco Solimena, apoi a luat lectii si de la Francesco Imperiali, reusind la scurta vreme dupa ce incepuse sa lucreze si sa expuna sa atraga atentia unor potentiali clienti, dar si a unor viitori protectori. Ramsay reusea nu doar sa picteze portrete realiste, elegante si sobre, perfect in ton cu gusturile nobililor din acea vreme, dar manierele sale alese, cultura si experientele traite in strainatate il faceau un interlocutor foarte respectat si cautat. O prezenta obisnuita in saloanele vremii sale, unde primea adesea comenzi importante si unde avea sa cunoasca unele dintre personalitatile britanice ale secolului, Allan Ramsay avea la un moment dat sa il intalneasca pe David Hume, respectatul si influentul filosof, de care il va lega o lunga prietenie. Amandoi erau de origine scotiana si membri fondatori ai Select Society, un elitisti si prestigios club de dezbateri din orasul natal al lui Ramsay. Atat Hume cat si Ramsay cautau in arta o reprezentare cat mai realista, eleganta fara a falsifica, cat mai asemanatoare cu modelul fara a deveni cruda sau caricaturala, naturala si plina de viata. Cat de mult au discutat cei doi pana cand artistul sa inceapa sa lucreze la acest portret este greu de spus, cum nu se mai stie astazi nici daca Hume a fost cel care i-a dar ideea sau dimpotriva a fost un proiect dorit in principal de Ramsay. Rezultatul avea sa fie o pictura in ulei pe panza de 76 pe 63,5 cm, aflata astazi la Scottish National Portrait Gallery din Edinburgh si unul dintre rarele portrete ale unui filosof european atat de important si respectat. Elegant, sobru, cu peruca impecabila dupa gustul epocii, privind relaxat spre pictor, cu hainele in care rosul stins se intalneste cu albul delicat al dantelei si auriul elementelor decorative, Hume are un aer nobil, superior, direct. Si dupa cum aveau sa confirme unele surse de epoca asemanarea era uluitoare, chiar si pentru un artist matur precum Allan Ramsay, care avea sa realizeze si un portret al lui Rousseau, ca un fel de pereche pentru cel al lui Hume. Interesant este ca modelul a ales sa isi sprijine cotul stang pe doua volume legate, unul dintre ele de Tacit, iar lumina pare sa cada formand o aureola in jurul chipului, conferindu-i un aer pur, aproape sacru.
Foto: wikipedia.org
