Nascut pe 13 martie 1948 in Buenos Aires (Argentina), viitorul eseist, prozator si bibliofil provenea dintr-o familie cu origini evreiesti si isi va petrece primii ani din viata in Israel, la Tel Aviv, unde tatal sau, Pablo Manguel, a fost numit primul ambasador argentinian in noul stat. Alberto Manguel va reveni in Buenos Aires abia la varsta de sapte ani, cand deprinsese deja bine engleza si germana si incepe sa invete si limba spaniola, experienta copilariei petrecute in Israel marcandu-l pentru totdeauna. La doar 16 ani, pe cand era angajat la libraria Pygmalion din Buenos Aires, Manguel are sansa de a-l intalni pe nimeni altul decat pe Jorge Luis Borges, care pe atunci isi pierduse deja vederea si avea nevoie de apropiati care sa vina la el acasa si sa ii citeasca. Alberto Manguel a fost unul dintre cei alesi pentru a-i citi lui Borges pret de patru ani, din 1964 pana in 1968, un alt capitol al vietii care il va schimba pentru totdeauna (il va cita si se va referi ulterior adesea la Borges cu afectiune si nostalgie), unul din acele prilejuri care schimba definitiv o biografie. Dupa ce petrecuse atat de mult timp in preajma unuia dintre cei mai important prozatori contemporani viitorul eseist termina in 1966 cursurile la Colegion Nacional de Buenos Aires, se inscrie pentru un an la Universitate, dar renunta pentru a incepe sa lucreze pentru prima oara ca redactor in cadrul nou infiintatei editura Galerna. De altfel dupa ce va alege sa paraseasca Argentina si sa se stabileasca in Europa va lucra pentru mai multe edituri din Paris si Londra, dar anii 70, dupa cum marturisea mai tarziu, au fost mai curand o perioada in care a trait si a muncit (continuand sa citeasca si sa scrie) in Franta, Anglia, Tahiti, Italia. Traduce, lucreaza ca editor, strange noi si noi carti (scrie cu afectiune si putina tristete despre bibliotecile sale in volumul de eseuri “Bibliotecile mele”, publicat multi ani mai tarziu), si revine pentru scurta vreme in Buenos Aires in 1972, cand in regasim ca reporter pentru ziarul La Nacion. Castigase deja cu un an inainte Premio La Nacion pentru un volum de proza scurta, dar primul sau succes editorial este Dictionarul locurilor imaginare (scris in colaborare cu Gianni Guadalupi), o fascinanta enciclopedie a taramurilor, oraselor si tinuturilor fantastice din literatura universala, fie ca se numeau Oz, Tara Minunilor sau Narnia, o colectie de eseuri care anunta nu doar o voce echilibrata. Cartea aparuta in 1980 avea sa fie urmata de o antologie de literatura fantastica publicata trei ani mai tarziu, Black Water: The Book of Fantastic Literature, devenita repede un titlu clasic al genului.
Se va muta ulterior in Canada, unde va ramane pentru multi ani, publicand adesea in presa nationala, sustinand conferinte in mai multe tari, pentru ca in anul 2000 sa se mute din nou in Franta, de aceasta data in regiunea Poitou-Charentes, unde o veche structura medievala, un impresionant prezbiteriu din piatra devine locuinta si biblioteca pentru colectia care depasea la acea vreme 30 000 de volume, impartite in mai multe incaperi, loc unde scriitorul va ramane pentru mai multi ani si care va aparea in mai multe emisiuni de televiziune. Ulterior Alberto Manguel s-a stabilit la New York, pentru ca la sfarsitul anului 2015 sa fie numit director al Bibliotecii Nationale din Buenos Aires.
Alberto Manguel a publicat mai multe volume de eseuri despre istoria lecturii, biblioteci si bibliofilie, literatura comparata, romane, a editat un numar impresionant de antologii de proza fantastica, a sustinut numeroase conferinte in toata lumea, primind mai multe distinctii literare si academice. Printre volumele sale se numara: Istoria lecturii (publicata in 1996 si tradusa in 2011 in limba romana, la editura Nemira), Un cititor in padurea din oglinda (1998, versiunea romaneasca 2016), Jurnal de lectura (aparut in 2004, versiune romaneasca aparuta la Baroque Books in 2012) sau Biblioteca noptii (2006, 2011 pentru editia romaneasca).
Foto: mahj.com
