In vara anului 1957 ultimul print de Lampedusa se gasea la Roma, internat intr-o clinica unde medicii incercau sa ii prelungeasca viata dupa ce autorului unuia dintre cele mai frumoase romane din literatura italiana ii fusese depistat, nu cu multa vreme in urma, un cancer la plamani. Giuseppe Tomasi di Lampedusa isi pastrase luciditatea si stia la fel de bine ca medicii ca tratamentele erau neputincioase si ca mai are foarte putin timp, dar sper in continuare ca va apuca sa isi vada romanul, singurul sau roman, opera careia ii dedicase o parte din viata si cea mai mare parte din sine, expus in sfarsit pe rafturile din librarii. “Ghepardul” fusese deja respins de doua edituri (Lampedusa il terminase in 1956) si parea ca va deveni unul din acele manuscrise ce ajung in gramada de hartii si vechituri de care mostenitorii nu stiu cum sa se descotoroseasca mai repede. Scriitorul moare pe 23 iulie 1957. Nu peste multa vreme cartea este in sfarsit publicata si este un succes de librarie si de critica, asa cum ultimul print de Lampedusa crezuse mereu. Pana aici este istorie literara si tragedie personala, dar cum multe carti s-au nascut din intrebarea simpla “Si daca...”, motiv si cauza a unui infinit caleidoscop de posibilitati, ce ar fi daca ne-am putea intoarce intr-o copilarie a lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, care nu va fi cea reala (pana la urma istoria este doar o naratiune) dar cat se poate de posibila. Si verifica intr-un roman scris cu stil, inteligenta narativa si devotiune pentru un scriitor care a avut parte de o revansa postuma la care multi colegi de generatie nu ar putea decat sa spere. Romanul copilariei lui Tomasi di Lampedusa, “Albatrosul” este povestea unui copil care isi descopera un surprinzator si neasteptat prieten, un anume Antonno, asemanator lui si totusi, intr-un fel, pe dos. Cand micul Giuseppe isi petrece solitar si melancolic zilele cele mai frumoase ale vietii fie la Palermo, in palatul care ii va evoca mai tarziu cartea vietii sale, fie la mosia unde incerca, la fel ca restul familiei, sa treaca prin zilele fierbinti ale verii siciliene, Antonno este prezenta atat de necesara si in egala masura bizara. Ii va schimba pentru totdeauna felul in care vede lumea, ii va rescrie memoria si va face ca din acel cocon al copilariei care trece in adolescenta sa erupa mult mai tarziu printul Giuseppe Tomasi din Lampedusa, autorul “Ghepardului” (si al unor insemnari de calatorie interesante, precum si al unor nuvele si povestiri, dar prea putin cunoscute publicului larg).
O biografie fictionala si totusi convingatoare, vie si torida ca zilele de vara, cu parfumul unei epoci care incepe sa se stinga si isi contempla cu detasare si tristete propria decrepitudine, cronica de familiei si jurnal de copilarie, “Albatrosul” este una dintre povestile posibile pentru Giuseppe si Antonno, fratii care se descopera intamplator si care ar putea sa se intrebe daca exista cu adevarat.
Simona Lo Iacono, Albatrosul, editura Humanitas Fiction, 2021
