Cea mai mare catastrofa industriala din istoria umanitatii, dezastrul de la Cernobal, nu a facut pana acum obiectul unei expozitii. Au existat incercari, in cadrul carora au fost prezentate fotografii sau desene realizate de copii. Pregatirea expozitiei, manifestare organizata la Centrul de cultura contemporana Barcelona a durat practic ani de zile, lungi perioade fiind petrecute de artisti in Ucraina, Belarus si Rusia, pentru a realiza fotografiile necesare si pentru a gasi martori, supravietuitori si dovezi. Curatorul, Galia Ackerman, istoric si jurnalist francez de origine rusa, a calatorit personal in acea regiune pentru a strange informatii. Marturii, inregistrari si documente de arhiva, medalii, diplome, informatii din presa vremii, harti, desene realizate de copii si multe alte surse de informare au fost pana in prezent raspandite, abia acum fiind reunite intr-o uriasa arhiva.
Expozitia se desfasoara in perioada mai-octombrie 2006 si incearca sa raspanda mai multor intrebari. Ce s-a intamplat de fapt ? Ce s-a facut pentru a limita consecintele dezastrului ? Cum a influentat accidentul de la Cernobal politica sovietica ? De ce au fost evacuate aproape 600 de orase si sate, iar peste 350.000 de persoane au fost nevoite sa se mute definitiv ? Ce s-a intamplat cu plantele si animalele ? Cum se traieste astazi in zona contaminata ? Care sunt problemele de sanatate si consecintele pe termen lung ? Sunt foarte multe intrebari, iar la multe dintre ele raspunsurile nu vor fi aflate poate niciodata, din diverse motive. Dar "A fost odata in Cernobal" este nu doar o provocare, ci si o calatorie si o trista poveste.
O poveste care, prezentand accidentul de la Cernobal, il pune pe vizitatorul expozitiei in fata problemelor lumii contemporane. Si mai ales in fata timpului, pentru ca a fost nevoie doar de cateva secunde pentru ca reactorul sa nu mai poata fi controlat, dupa care a urmat catastrofa. Cernobal a afectat si perceptia timpului si spatiului. A fost nevoie doar de cateva zile pentru ca norul radioactiv sa faca practic inconjurul planetei, afectand viata a milioane de persoane, cele mai multe traind in tari care nu aveau nici un proiect energetic nuclear. Despre acestia, cu o doza de ironie amara, se poate spune ca au tras lozul necastigator.
Astfel de intrebari pot parea de natura filosofica, dar sunt sustinute si puse in evidenta si de impactul exponatelor prezentate. Mari fotografi occidentali, precum Guillaume Herbaut si Robert Polidori, au incercat sa surprinda universul posomorat a unei lumi post-industriale, lumea Cernobalului. Eforturile de a surprinde realitatea prin intermediul obiectivului aparatului de fotografiat sunt completate de creatiile unor artisti prestigiosi, precum pictorul ucrainean Maria Primatchenko si pictorii rusi contemporani Edward Stejnberg, Igor Makarevich si Maxime Kantor, sau, ca o necesara completare, tanarul pictor si filosof francez, Christophe Bisson. Toti acestia incearca sa il faca pe spectator sa constientizeze complexitatea existentei Cernobalului astazi. Din punct de vedere istoric, educational, aceasta curajoasa si inedita expozitie este un prim pas spre un viitor muzeu dedicat accidentului, un proiect conceput de ganditorul francez Paul Virilio. In sine expozitia este o invitatie la a reflecta asupra conditiei umane amenintata mereu de astfel de accidente.
Mai 2006
