Louis Christophe Paul Gustave DORE s-a nascut pe 6 ianuarie 1832. A fost pictor, gravor, a realizat afise si litografii, dar si ilustratii pentru carti. A murit la Paris pe 23 ianuarie 1883. Dore s-a nascut la Strasbourg. A ramas cunoscut mai ales ca un important ilustrator de carti.
Printre lucrarile sale se numara desenele realizate pentru Gargantua si Pantagruel de Rabelais, Infernul lui Dante in 1861, Povestile lui Perrault si Don Quijote (1863), Paradisul pierdut de Milton (1866) si multe altele.
Lucrarile sale l-au impus in timp ca un artist complex si original, popularitatea sa crescand pe masura ce editiile se epuizau, in parte si datorita prezentarii grafice semnate Dore. Stilul sau s-a remarcat prin pasiunea pentru un grotesc naiv, dar foarte accentuat, considerat de unii critici ca un mod de comercializare a pasiunii epocii romantice pentru bizar.
Cu toate acestea, Dore putea sa lucreze diferit, cum este seria de desene reprezentand Londra, realizata in 1869-1871, care prin calitate i-au atras atentia lui van Gogh. Artistul devenise atat de prolific, incat i se intampla sa lucreze la mai multe planse aproape simultan, trecand foarte repede de la una la alta pentru a adauga o linie sau retusa un contur.
Din 1870 a inceput sa picteze (in principal compozitii ample si ambitioase cu tematica religioasa) si sa sculpteze, cea mai cunoscuta lucrare fiind monumentul scriitorului Alexandre Dumas, asezat in 1883 in Place Malesherbes din Paris. LOUIS RITMAN (1889-1963).
Pe 6 ianuarie 1889 s-a nascut si LOUIS RITMAN, pictor impresionist american. Originar din Kamenets-Podolsky, Rusia, Ritman a devenit la inceputul secolului XX unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai curentului impresionist din SUA. Emigrase impreuna cu familia sa in America la inceputul secolului trecut, stabilindu-se in Chicago.
Dupa studiile facute in Chicago si pentru o scurta perioada in Philadelphia, Ritman s-a hotarat sa plece la Paris pentru a urma cursurile de la Ecole des Beaux Arts. Ajunge in capitala Frantei in 1909, unde urmeaza initial cursururile de la Academie Julian, pentru a fi ulterior acceptat la prestigioasa Ecole des Beaux-Arts.
Intr-o cafenea pariziana il intalneste pe Frederick Frieseke, care il va duce in 1911 la Giverny, unde il va intalni mai tarziu si pe Richard E. Miller. La inceputul secolului mica localitate franceza gazduia numerosi artisti americani, care se retrasesera acolo pentru a lucra in liniste. Atmosfera de la Giverny era mult mai putin rigida decat cea din Paris, iar artistii in devenire sau consacrati se simteau mai in largul lor. In micuta comunitate exista o libertate artistica totala, fiecare fiind liber sa experimenteze diferite stiluri si tehnici. Ritman a reusit sa combine intr-un mod ingenios impresionismul cu intimismul american. In timp ce numerosi colegi il imitau pe Monet, Ritman a ales cu totul altceva, ceea ce avea sa-i aduca si succesul.
Artistul si-a petrecut urmatoarele doua decenii aproape exclusiv la Giverny, realizand lucrarile care aveau sa-l consacre: in principal femei in scene de interior si exterior, realizate in tuse groase si culori stralucitoare. Intr-un tarziu a acceptat un post de profesor la Institutul de Arta din Chicago in 1930, oras in care a ramas pana la sfarsitul vietii.
