Mihail Aleksandrovici Vrubel (5 martie 1856 - 1 aprilie 1910), pictor rus simbolist.
Vrubel a fost un artist cu un talent remarcabil si cu o viziune unica, dar in egala masura controversat, lucrarile sale fiind considerate fie capodopere, fie esecuri. A devenit o parte importanta a culturii ruse, reusind sa isi pastreze originalitatea si sa nu fie profund influentat de schimbarile moderne. Este considerat astazi fondatorul Art Nouveau in Rusia.
Nascut intr-o familie instarita, a urmat cursuri de Drept la Universitatea din Sankt Petersburg, dar in 1880, dupa absolvire, se decide sa devina pictor si se inscrie la Academia de Arta. Au fost dupa propria marturie cei mai fericiti ani din viata sa, fiind influentat in special de profesorul sau Pavel Tchistyakov, care l-a invatat sa lucreze intr-un stil elegant, clasic, iar Vrubel a adaugat o bogata expresivitate si imaginatie. Inca de atunci maniera sa "neterminata" de lucru a socat, adesea neplacut.
A lucrat la restaurarea mozaicurilor si picturilor murale din Biserica Sf Ciril din Kiev, realizand mai multe picturi pentru a le inlocui pe cele distruse, iar mai tarziu a realizat si numeroase picturi pentru iconostasul bisericii. Pleaca la Venetia in 1884, fiind influentat mai ales de lucrarile din biserici si de maestrii de la inceputul Renasterii, precum Giovanni Bellini sau Cima da Conegliano.
Revine la Kiev, unde realizeaza mai multe studii in acuarela pentru Catedrala Sf Vladimir, abia terminata, dar acestea ii sunt respinse de juriu. In aceeasi perioada, pe langa lucrarile religioase, abordeaza unul dintre subiectele sale esentiale, demonul, dar din pacate schitele, tablourile si sculpturile nu s-au pastrat.
Pleaca la Moscova, initial pentru cateva zile, dar va ramane pret de multi ani, iar aceasta perioada va fi cea mai importanta din cariera sa, in primul rand pentru ca Vrubel a inceput sa lucreze in stil Art Nouveau.
Incepe sa lucreze la o serie de lucrari avand ca tema Demonul, intre care ilustratii pentru poemul lui Lermontov, Demonul, ilustratii care l-au facut cunoscut publicului si care au declansat controverse prin stilul neobisnuit. Dar a fost si "biletul de intrare" al pictorului in cercurile artistice moscovite. In scurt timp Vrubel si-a gasit si primul sprijin in persoana lui Savva Mamontov, cunoscut pentru sprijinul financiar acordat artistilor. Acesta l-a invitat pe artist sa lucreze la casa sa din Abramtsevo, langa Moscova si i-a comandat o serie de picturi pentru Opera sa privata din Moscova. Cu ajutorul acestui colectionar foarte bogat, artistul si-a gasit si alti clienti, realizand decoratiunile interioare pentru numeroase vile.
Vrubel nu a ezitat sa abordeze tehnici si medii diverse, de la pictura la ceramica si sticla, a realizat decoruri si costume de scena si chiar proiecte arhitecturale. S-a dovedit un artist talentat in orice domeniu, si tocmai de aceea, experimentand si cautand un nou stil, avea sa devina fondatorul Art Nouveau in Rusia, stil care s-a nascut din neo-romantismul foarte la moda in acea epoca.
Trasatura esentiala a lucrarilor sale este cultul pentru frumusete, prezentata ca melancolica, enigmatica si rafinata, precum si tendinta de a sintetiza arta in orice domeniu.
In 1896 o cunoaste dupa un spectacol pe Nadezhda Zabela, soprana, fiind fascinat de vocea acesteia, iar in scurt timp cei doi se vor casatori. Se muta la Moscova, unde Zabela va canta la Opera Privata a lui Mamontov.
In ultimii ani ai secolului XIX, Vrubel incepe sa fie tot mai atras de motivele si temele din basmele si legendele populare rusesti, in principal o influenta a operelor lui Rimsky-Korsakov, in care sotia sa avea adesea roluri. A realizat si numeroase costume de scena pentru aceasta, precum si decoruri pentru spectacolele de opera. Reia tema Demonului si in 1901 incepe sa lucreze la una dintre cele mai ambitioase dintre compozitiile sale, Prabusirea Demonului. Expusa in 1902, a fost primita cu elogii de public si critica si a crescut faima artistului, prin senzatia de miscare si mai ales prin chipul distorsionat al demonului, marcat de suferinta. Din pacate, ceea ce prea putini stiau era ca deja artistul incepuse sa aiba crize pe un fond psihic alterat. Tot mai bolnav, reface de zeci de ori fata demonului pentru a obtine efectul dorit.
Este internat si cand isi va reveni nu va mai aborda niciodata aceasta tema. Realizeaza in schimb portrete, peisaje, naturi statice, multe dupa natura. Printre acestea se numara cateva portrete ale sotiei si fiului si cateva autoportrete. O alta tema ce revine obsesiv in aceasta perioada este cea a profetului, inspirat de un poem al lui Puskin. Din pacate multe dintre lucrarile sale s-au degradat in timp, in buna parte din cauza pigmentilor folositi, culorile pierzandu-si din intensitate.
Vrubel are o noua criza in 1906, cand este internat intr-un spital de boli nervoase. Continua sa lucreze, realizand mici schite, si lucreaza la ultimul sau tablou, un portret al poetului Valery Briusov. Isi pierde vederea, crizele de nervi sunt tot mai dese si violente, iar in ultimii patru ani din viata Vrubel este chinuit de nebunie, fara a-si mai reveni vreodata.
