Jehan Georges Vibert (30 septembrie 1840 - 28 iulie 1902), pictor francez.
Palavragind la fantana
Lucrarile sale s-au impus rapid prin stilul plin de viata al artistului, care i-au adus celebritatea. La inceput a fost elevul lui Barias, iar in aprilie 1857 s-a inscris la Ecole des Beaux Arts, pictand pentru inceput compozitii serioase si dramatice, inspirate de mitologie si antichitate.
Participa pentru prima oara la Salon in 1863, castigand prima sa medalie in 1864 si primind un premiu la Expozitia Universala din 1867. Dar din acelasi an stilul sau incepe sa se schimbe vizibil si in locul temelor dramatice, serioase, Vibert incepe sa trateze teme marunte, amuzante, desprinse din pitorescul vietii cotidiene.
In 1870, cand Parisul era asediat de prusaci, Vibert a luptat si a fost ranit in batalia de la Malmaison. In perioada de convalescenta se destinde citind comedii si satire, care ii vor inspira subiectele viitoarelor lucrari. Avea la randul sau sa scrie mai multe comedii, multe dintre ele fiind puse in scena in teatrele franceze, cu relativ succes. Subiectele pentru scrierile si tablourile sale erau inspirate si din fabulele lui La Fontaine - admirator infocat, Vibert avea in casa un bust al acestuia - si din cartile lui Jonathan Swift.
In 1878 Vibert s-a bucurat de primul sau succes important, cu o compozitie istorica monumentala, intitulata bizar Apoteoza Domnului Thiers. Desi tabloul a fost primit cu entuziasm, Vibert va neglija mereu pictura, preferand sa se ocupe in special de scrierile satirice si comice, care ii placeau atat de mult. Mai tarziu, in ultima parte a vietii, "victimele" tablourilor sale vor deveni clericii, satirizati in lucrari precum Dieta sau Calugarul. Lui Vibert ii placea sa ii prezinte pe acestia in situatii adesea compromitatoare, incompatibile cu statutul Bisericii. Vor fi si lucrarile care il vor consacra drept unul dintre cei mai importanti artisti ai epocii.
Critica sa artistica, indreptata imptoriva clerului, este reprezentativa pentru schimbarea de mentalitate adusa de Iluminism, care avea sa duca si la Revolutia Franceza si la cea americana. Cu un secol in urma un asemenea atac ar fi dus la intemnitarea indraznetului inconstient, dar chiar si atunci un asemenea gest ar fi fost de neconceput intr-un oras ca Roma, unde puterea papala era prea mare. Vibert a fost intr-un fel un reprezentant al democratizarii Europei, artistii si scriitorii epocii devenind critici ai moravurilor vremii.
In 1902 Vibert va publica si o lucrare despre arta picturii, intitulata "Stiinta Picturii".
