Pe scurt, asta e si povestea celei de-a doua editii a Colocviului National al Tinerilor Scriitori, desfasurat in zilele de 3-4 mai a.c. la Cluj.
O lege a lui Murphy spune ca, daca un lucru are o sansa de a merge prost, atunci cu siguranta va merge prost. Or, in cazul de fata, organizatorii colocviului au asigurat din start numeroase sanse esecului.
Iata cum. Numarul de invitati a fost prea mare: 90. E cu totul discutabil ca exista in Romania 90 de scriitori valorosi cu totul, daramite 90 de scriitori tineri.
Asta pe de o parte. Pe de alta parte, un calcul sumar arata ca, in cele cateva ore rezervate meselor rotunde, participantii ar fi avut timp sa spuna "Buna ziua" si sa se prezinte (asta in cazul in care ar fi vorbit repede). Apoi, locul in care a avut loc colocviul a fost prost ales: o sala lunguiata si neprimitoare a Muzeului de Arta, care transforma ideea de masa rotunda intr-o gluma si care te obliga sa racnesti ca sa te faci auzit de moderatorii aflati undeva in fata. Apoi, cazarea nu a fost asigurata decat pentru noaptea de 3 spre 4: ceea ce a obligat participantii din afara Clujului sa vina la colocviu dupa o noapte pe tren.
Acum, lasati deoparte aceste carcoteli, pentru ca lucrurile au stat in realitate mult mai rau decat pe hartie. Prima masa rotunda trebuia sa inceapa la noua dimineata, dar invitatii au continuat sa curga pana pe la zece si jumatate. Doar cei care au ajuns printre primii au avut sansa de a o zari pe organizatoare, Irina Petras: aceasta, dupa ce a lansat un "Copii, eu nu va mai incurc", a plecat la Conferintele Blaga, organizate in paralel - tot de domnia-sa. Cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca "Hora Unirii" pe masa. Moderatorii (recrutati dintre tinerii scriitori) au fost niste eroi, in incercarea disperata de a anima discutiile. Ceea ce era destul de dificil, dat fiind ca cel putin jumatate dintre participanti, dupa o rapida prospectare a locului, se retrasesera afara, la cafea, tigari si conversatii. Asta e partea buna; partea proasta ii priveste pe cei ramasi in sala: acestia faceau tot ce puteau pentru a pune in scena ideea de haos. Se radea, se schimbau carti, se discuta in particular, se faceau vizite dintr-o parte in alta a salii. Unul venise cu copilul in carucior, iar momentul in care copilul a inceput sa planga speriat de dialogul tinerilor scriitori ramane unul dintre putinele momente memorabile ale colocviului. Un altul e replica unuia dintre moderatori, in timp ce iesea, rapus, afara: "M-am plictisit, baga-mi-as p...".
Dupa prima runda de "masa rotunda" a urmat masa de pranz, iar dupa masa de pranz era cat pe ce sa nu mai urmeze nimic. Toata lumea era relaxata, binedispusa si lua la misto colocviul. In cele din urma, la a doua runda s-au strans cam un sfert din numarul initial de participanti: bizar si nu prea, discutiile, desi au batut campii, au fost ceva mai coerente.
Altfel, organizatorii se pot pe buna dreptate mandri cu agenda incarcata a colocviului: un spectacol de "teatru tanar" (dupa o piesa de Mihai Ignat); lecturi maraton in care poetii au adus, comme d'habitude, greul; o intalnire cu cititorii; o ceremonie de premiere a cinci scriitori tineri alesi pe baza voturilor participantilor (scurta festivitate s-a desfasurat la restaurant, printre mezeluri si dovlecei pane: aceasta alegere inspirata a asigurat prezenta majoritatii participantilor). Nu trebuie sa uit cocktailul, care a fost cu adevarat reusit. mihai.iovanel@gandul.info
Mihai IOVANEL
