UMBERTO I se naste la 14 martie 1844 la Torino, fiind fiul lui Vittorio Emanuel II si al Mariei Adelaide de Hapsburg. In primii ani educatia i-o da mama sa, o femeie sensibila, de la care preia primele sentimente de dragoste fata de Piemont si fata de poporul sau. Mai tarziu va avea ca perceptor pe Giuseppe Rossi. La fel ca majoritatea copiilor nascuti in familii regale si Umberto este orientat catre cariera militara, dovedind reale calitati si ajungand capitan la 14 ani. Participa efectiv la batalia de la Custozza din 1866, reusind, prin calm si siguranta, sa-l impresioneze pe comandantul Bixio, care-l va propune pentru medalia de aur.
In data de 22 aprilie 1868 se casatoreste cu Margherita[1], verisoara lui primara, fiica lui Ferdinand, duce de Genova. Margherita avea 16 ani si mai fusese ceruta in casatorie de un vlastar regal – Carol I al Romaniei. Nu-l iubeste pe Umberto, dar nu-si va neglija niciodata rolul pe care trebuia sa-l joace. La 18 luni dupa casatorie ii va darui viitorului rege un baiat – pe Vittorio Emanuele III. Nici Umberto nu-si iubeste sotia si nu va ezita sa se afiseze cu amantele sale in public.
Umberto I preia tronul Italiei la 9 ianuarie 1878 si isi incepe domnia in conditii de redresare economica. Va incuraja dezvoltarea industriei si a cailor ferate, largirea reformei vamale si a navigatiei comerciale. Mai mult decat atat, regele va vizita aproape toate regiunile Italiei, in dorinta de a lega cat mai mult monarhia de diferitele straturi sociale ale tarii. In paralel, sotia sa va da Curtii regale o stralucire nemaintalnita pana atunci: organizeaza baluri, inaugureaza un sezon monden care incepea de Craciun si se termina in primavara, la sfarsitul Carnavalului.
O figura importanta la curtea regelui a fost Francesco Crispi. Sicilian de origine, deputat de extrema stanga si Ministru de Interne al Siciliei, Crispi se va apropia de Casa de Savoia in anul 1864 si va fi atat de apreciat de membrii acesteia, incat in anul 1887 va ajunge prim ministru. Va fi sustinatorul unei politici de expansiune coloniala, impotriva Frantei, de care se loveau cel mai tare intentiile Italiei in Africa si de alinata cu Imperiile Centrale. Aceasta politica va conduce insa la izbucnirea a numeroase rascoale si greve pe teritoriul Siciliei. Crispi este investit de regele Umberto cu puteri extraordinare. El, fostul eliberator al Siciliei, este cel care va trimite in insula mii de soldati si va institui tribunale militare, reusind, in cele din urma sa restabileasca linistea. In urma infrangerii suferite de Italia in aventura etiopiana la Adua in anul 1896, Crispi isi pierde postul.
Numeroase coincidente inexplicabile au marcat viata Regelui Umberto I al Italiei. Pe data de 28 iulie 1900, spre seara, împreuna cu comandantul armatei, generalul Emilio Ponzio-Vanglia, Regele a ajuns în oraselul Manza, situat la cîteva mile departare de Milano. El era invitat la un concurs atletic ce urma sa se desfasoare a doua zi. Pentru ca deja se întuneca, Regele si însotitorul sau au hotarît sa-si petreaca noaptea în hanul din localitate. La cina, însusi patronul hanului s-a înfatisat înaintea celor doi oaspeti de vaza, întrebîndu-i ce doresc sa manînce. La un moment dat, Regele a observat ca omul cu care vorbea, adica proprietarul hanului, semana atît de bine cu el, încît parea a fi chiar o dublura a sa. Discutia care a urmat le-a dezvaluit o serie de alte coincidente uluitoare: ambii se nascusera în aceeasi zi a aceluiasi an, adica pe 14 martie 1844, în acelasi oras, si amîndoi primisera numele de Umberto. În plus, cei doi se casatorisera în aceeasi zi si pe sotiile lor le chema la fel: Marguerita. Fiecare a avut cîte un fiu pe care l-a numit Vittorio. În plus, în ziua cînd a fost încoronat Umberto, celalalt Umberto si-a deschis restaurantul. În sfîrsit, ultima coincidenta si cea mai tulburatoare a fost modul în care au murit. Chiar cînd se afla în Manza, Regele Umberto I a aflat ca dublura sa tocmai murise împuscat. Dupa numai cîteva minute, Regele însusi a fost victima unui glont ucigas.
La 29 iulie 1900 regele Italiei, Umberto I, este asasinat la Monza de Gaetano Bresci, un anarhist, care imbratisase cauza revolutiei in America si care s-a sinucis în închisoare un an mai târziu.
[1] Brutarul Raffaelle Esposito, dorind sa-i impresioneze pe regele Umberto si pe sotia acestuia regina Margherita, a preparat in 1889 o pizza purtand culorile steagului Italiei. Ingredientele folosite erau busuiocul verde, branza alba si sosul de rosii. De atunci acest model este numit, in cinstea reginei, pizza margherita.
