Prin vointa si eforturile celor lÄsati în urmÄ, în special a membrilor familiei sale, visul din timpul vietii, pe care, din pÄcate, poetul vasluian Ion Enache nu a mai apucat sÄ-l vadÄ îndeplinindu-se, acela de a-si publica ultimul volum, s-a realizat acum, la aproape un an de la plecarea lui. Printr-o întâmplare de-a dreptul miraculoasÄ, sotia sa, Adelina, a gÄsit o posibilitate de a tipÄri cartea, care, asa cum Ion a intitulat-o încÄ de când s-a gândit sÄ o scrie, se cheamÄ, simplu si frumos, chiar...ÂAdelinaÂ. ÂAproape îmi pierdusem speranta. MÄ durea sufletul când mÄ gândeam cÄ nu pot îndeplini ultima dorintÄ a sotului meu, aceea de a-i publica volumul, mai ales când stiu cât s-a chinuit sÄ gÄseascÄ un sponsor în timpul vietii...Peste tot primea doar promisiuni si amânÄri. DupÄ plecarea lui dintre noi, multi din cei la usile cÄrora bÄtuse Ion, mi-au promis mie, sotiei sale, cÄ mÄ vor ajuta sÄ public cartea, în memoria lui. Niciunul nu s-a tinut de cuvânt. Poate cÄ Dumnezeu nu a vrut însÄ ca versurile pe care Ion le-a scris cu harul sÄu de poet si având cugetul curat sÄ fie dedicate, cu multumiri, unor oameni cu douÄ fete. CÄci, pânÄ la urmÄ, am gÄsit drept sponsor o bÄtrânÄ simplÄ din ChircestiÂ, povesteste înduiosatÄ Adelina Enache.
ÂTe-as sponsoriza eu, dar nu stiu ce înseamnÄÂ
Nu se astepta ca norocul sÄ rÄsarÄ tocmai din Chircesti, satul natal al sotului ei. S-a dus acolo tristÄ si le-a citit bÄtrânelor din sat din versurile lui Ion. Ultimele versuri, care n-au apucat sÄ-l bucure vÄzând lumina tiparului. BÄtrânii din sat îsi cunosc poetul si se mândresc cu el. Au lÄcrimat de dor si de frumusetea versurilor sale, pe care le citea, cu glas tremurat, Adelina. Le-a povestit si ce supÄratÄ este, pentru cÄ nu reuseste sÄ gÄseascÄ un sponsor pentru a scoate volumul. ÂTe-as sponsoriza eu, dar nu stiu ce înseamnÄÂ, i-a spus o bÄtrânÄ din sat. Si asa a fost. Cele douÄ au pus mânÄ de la mânÄ si iatÄ cÄ, peste cel mult douÄ sÄptÄmâni, ultima carte a poetului Ion Enache va vedea lumina tiparului. Toate aranjamentele au fost fÄcute. S-a stabilit si cum vor arÄta copertile, prima reprezentând pictura unui tânÄr foarte talentat si cunoscut peste hotare, ÂAristocrataÂ, de Lucian Sacrieru-Dragomir, si a doua, cu fotografia lui Ion Enache si un catren neînchipuit de simplu si de frumos: Eu astept cu pieptul larg de zare/ Iubirea ta cu mult-putinul ei/ Tu, far aprins din ce în ce mai tare/ Sub scoarte care-au fost femei.
