Inainte de a fi student la Facultatea de Istorie si Filozofie, Alin Rus a lucrat timp de doi ani ca electrician subteran la Exploatarea Miniera Paroseni. si-a mai petrecut cinci ani printre mineri, discutand cu cei care au participat la mineriadele bucurestene. La final, a publicat o carte de 650 de pagini, "Mineriadele. Intre manipulare politica si solidaritate muncitoreasca", aparuta recent la Editura Curtea Veche.
"O tema interesanta, atata timp cat lucrurile nu se limpezesc deloc in privinta mineriadelor", considera Doina Jela, desi recunoaste, pe de o parte, ca a publica o astfel de carte este si costisitor, si perdant pentru o editura. Pe de alta parte, crede ca se scriu in continuare putine carti de acest gen, in care sa fie epuizat un fenomen care nu a fost elucidat nici din punct de vedere politic, nici social, nici juridic.
Doina Jela isi aminteste ca in momentul in care Alin Rus a predat cartea editurii, primul capitol ridica anumite probleme: "Dupa atata timp cat a vorbit cu minerii, Alin Rus a avut o tendinta sa-i ierte. Editorii au spus ca nu isi pot permite sa publice o carte al carei prim capitol poate fi citit ca o justificare". "Eu fac antropologie aici, nu intentionez nici sa iert, nici sa justific pe nimeni", ar fi raspuns autorul, aflat acum la o bursa de studii in America, si care a acceptat sa mute acest articol. "Cartea lui Alin Rus este echilibrata, corecta, nu politically correct, dar corecta, justa. O carte pe care nu cred ca o va mai scrie vreodata cineva", a conchis Doina Jela la lansarea de marti a cartii, de la sediul Grupului pentru Dialog Social.
Ana Blandiana a subliniat importanta cuvantului "manipulare" in orice discutie despre mineriade. "Tot ce a fost atunci si tot ce s-a intamplat pe parcurs are legatura cu aceasta notiune." Totodata, Blandiana a facut un nou apel la memorie, pentru ca de la memorie porneste totul. Poeta si-a amintit cum in 1985, dupa ce i s-a interzis sa publice, a primit, prin Ion Barbu, un cadou simbolic din partea unui miner: o imitatie de lampas si o scrisoare de incurajare. "Faptul ca peste cativa ani minerii strigau pe stirbei Voda 'Moarte Anei Blandiana!' m-a facut sa ma intreb: in ce masura minerii mai sunt mineri, cati dintre acestia chiar erau mineri."
Ana Blandiana a mai povestit cum in ’90, in timpul primei mineriade, era la Montreal. Televiziunea publica de atunci a difuzat de mai multe ori in timpul zilei un filmulet de cateva minute cu o femeie insarcinata insotita de un copil de 4-5 ani, trecand prin Piata Universitatii. Femeia este impinsa si lovita cu picioarele in burta de cativa mineri. "Cea mai obsedanta intrebare mi-a fost adresata de jurnalistii de acolo. A lovi cu picioarele in burta o femeie insarcinata nu tine de politica. Cum va explicati acest gest?", au intrebat jurnalistii canadieni. "Nu am putut raspunde decat ca minerii sunt victime in aceeasi masura in care sunt victime cei din Piata Universitatii", a spus Blandiana. Din punctul ei de vedere, cei care au pierdut in urma mineriadelor sunt in primul rand minerii ca entitate, "intreaga populatie a lumii a fost convinsa atunci ca minerii erau niste monstri, cand ei erau niste fiinte tare nefericite".
"Toata viata publica romaneasca, inclusiv in aceste momente, are ca esential manipularea", a continuat Ana Blandiana, explicand: "Manipularea este posibila in masura in care memoria nu functioneaza. Mereu o luam de la capat si suntem manipulati, de aceiasi oameni sau de altii. E esential sa intelegem ce am trait pentru a nu mai trai o data", a incheiat Ana Blandiana.
"Intre manipulare politica si solidaritate mai ramane loc pentru responsabilitate individuala?", se intreaba Doina Jela, iar raspunsul poate fi gasit in cartea semnata de Alin Rus.
Documentarea
' Cel mai mare obstacol: frica oamenilor
In introducere, Alin Rus vorbeste despre cel mai mare obstacol de care s-a lovit in timpul muncii de documentare, care s-a desfasurat intre decembrie 2000 si decembrie 2005: frica oamenilor. "Foarte multi dintre participantii la evenimente au refuzat ori s-au ferit sa-mi ofere informatii despre desfasurarea mineriadelor, avand convingerea ca facand acest lucru vor fi ulterior identificati si poate cercetati pentru implicarea lor in ele si, nu in ultimul rand, pentru curajul de a vorbi. A fost unul dintre motivele pentru care am reusit sa gasesc doar putini dintre minerii participanti la mineriade care sa fie deschisi spre discutii si interviuri." Alin Rus a realizat peste 100 de interviuri cu mineri, maistri, directori, jurnalisti si alte persoane implicate direct in aceste evenimente. Din toate aceste interviuri, au fost folosite fragmente din 30, considerate a fi cele mai relevante.
