Titus Muntean: „Daca esti ardelean, toate tarele Capitalei le percepi ridicate la patrat”

Regizorul si scenaristul aradean (n.1965) Titus Muntean se numara printre cei care au reusit sa obtina finantare pentru proiectele lor in cadrul celui mai recent concurs organizat de Centrul National al Cinematografiei, desfasurat la sfarsitul anului trecut. Dintre cei 38 de castigatori ai diverselor categorii, Muntean va primi 1,2 milioane de lei pentru un lungmetraj de fictiune. Deoarece de ceva vreme se invarte cu destul de mult succes in lumea cinematografiei romanesti, chiar din buricul ei, adica in Bucuresti, unde locuieste de multa vreme, l-am abordat pe aradeanul nostru pentru a obtine cateva raspunsuri. Mai intai insa, pentru a-i familiariza pe cititori cu personajul nostru, pentru ca multi concitadini poate ca nu stiu ca avem un reprezentant regizor si scenarist, trebuie sa spunem ca filmografia sa este destul de bogata. Amintim de cele mai cunoscute productii ale sale, printre care lungmetrajul „Examen”, pentru a carui regie a obtinut premiul UCIN, dar si apreciatul serial care a rulat pe postul de televiziune B1 TV, „Lombarzilor 8”, cu o distributie generoasa: Ion Besoiu, Luminita Gheorghiu („Moartea domnului Lazarescu”), Ileana Stana Ionescu sau Monica Barladeanu. Bineinteles ca nu vom uita nici de documentarul „Arad, dragostea mea!”, realizat in colaborare cu Primaria orasului nostru.Dana Mirea- Nu stiu daca am dreptate, dar filmele romanesti par a se baza mai mult pe realitate decat pe fictiune. De ce credeti ca se intampla asta?- Trebuie facuta distinctia intre sursa reala a povestii unui film, pe de o parte, si iluzia de realitate pe care o creeaza filmul, pe de alta. In ce priveste primul aspect, probabil ca ar fi pacat sa nu folosim realitatea mustoasa, uneori sfidand absurdul, care ne inconjoara azi. Daca privim latura cealalta, e pana la urma optiunea individuala a fiecarui autor. In mod cert valul de hiper-realism care predomina, stilistic vorbind, in filmul romanesc este o reactie la excesul de metaforizare a generatiei anterioare. - Ce vreti sa realizati prin film?- In functie de situatie, unul sau mai multe lucruri: sa ma bucur facandu-l, sa inteleg ceva mai mult despre mine, sa ofer o ora si jumatate de emotie publicului, sa castig niste bani ca sa imi platesc intretinerea.- Cum simtiti dumneavoastra filmul romanesc? - Ca pe un copil care mai trebuie sa creasca. Uneori obraznic, uneori genial, alteori plicticos si obositor. Ca toti copiii.- Ce ne puteti spune despre cel mai recent proiect de film cu care ati obtinut o finantare destul de substantiala de la CNC (al treilea sau al patrulea ca valoare a sumei)?- Sintagma „finantare destul de substantiala” nu e tocmai adevarata. Sigur ca sunt mai multi bani decat pentru a deschide un chiosc in piata, dar sa nu uitam ca filmele se fac in Romania cu o fractiune a bugetelor din celalalte tari europene. Asta-i situatia, filmul costa mult, si la noi si aiurea. Despre proiect pot spune ca e o ecranizare a nuvelei „Caravana cinematografica” scrisa de Ioan Grosan, un ardelean de-al nostru.- Nu va descurajeza faptul ca aspectul material va impiedica sa faceti atat de mult film pe cat va doriti? Sau care sunt motivele pentru care faceti film atat de rar? - Nu costurile ma descurajeaza, in fond asta era un lucru stiut de toti cand ne-am apucat de meseria asta. Descu-rajant e faptul ca la noi singura sursa de bani pentru film este statul, nu exista o industrie cu incasari-venituri-profituri, si de aici, finantare. Deocamdata, la 18 ani de la caderea comunismului, termenii ecuatiei inca sunt: Stat + bani (inevitabil) multi = politic + (inevitabil) coruptie. In fine, ca sa nu inchei capitolul intr-un ton eminamente pesimist, in ultimii doi-trei ani s-au mai dres lucrurile. Nu de tot, din pacate daca se intalnesc doi colegi de breasla la un sprit inca miezul conversatiei este financiar-juridic-politic, in loc sa se discute despre arta, stil, forma, continut etc. Dar sunt optimist (moderat). - Ati fost regizorul serialului „Lombarzilor 8”. Ce a insemnat aceasta experienta pentru dumneavoastra?- Am fostul unul dintre regizori, dar eu l-am pregatit. Practic in perioada de preproductie cand se naste „aspectul” filmului am fost singur. „Lombarzilor” a fost o experienta interesanta din mai multe puncte de vedere. In primul rand, s-a demonstrat, cred, ca se poate face si la noi un serial de televiziune la un standard mai ridicat. Numai ca asta necesita o echipa de calitate, ceea ce presupune ca oamenii nu sunt angajati ai vreunei televiziuni ci sunt liber profesionisti (pentru ca cei mai buni din breasla sunt liber profesionisti), ceea ce presupune costuri mai mari. Deci se poate, dar costa mai mult. Din pacate nu sunt convins ca finantatorul a tras invatamintele necesare, in acest caz. Eu nu mai eram implicat in proiect dar am auzit ca prevazuta continuare a serialului s-a oprit exact din cauza asta, a banilor. Comanditarul a vazut ca a iesit un lucru bun si, tipic, a incercat sa continue cu bani mai putini, „lasa ca se poate si asa”. Ei bine, nu. Ma bucur ca pana la urma casa producatoare a zis nu. Strict din unghiul meu experienta a fost importanta si din alt punct de vedere. Ritmul in care se filma a fost mult mai intens decat la un film. Pentru un episod de 45 de minute aveam la dispozitie doar patru zile de filmare, in conditiile in care, repet, trebuia sa lucram la standarde de film, nu de televiziune. A fost greu, dar interesant. - Va preocupa politica? Ati fi dispus sa va implicati?- Orice om sanatos la minte trebuie sa fie preocupat, macar ca spectator, de politica. Cea mai meschina abordare mi se pare a celor care se lamenteaza zilnic ca lucrurile nu merg cum trebuie „in tara asta” dar nu ies din casa o data la patru ani ca sa voteze, „nu ma intereseaza, dom’le, politica asta.” E o dovada de infantilism sa nu faci legatura intre tot ce ne inconjoara zilnic si acel gest minimal facut cu stampila. Cat despre implicarea activa, nu cred ca as fi in stare, deocamdata. Dar asta nu tine de un principiu ci de o disfunctionalitate de a mea, nu reusesc sa imi gestionez timpul asa cum trebuie. - Arad. Test de spontaneitate. Ce cuvinte/imagini va vin in minte la vederea/auzul acestui cuvant? Eventual o paralela intre Arad si Bucuresti din punctul dumneavoastra de vedere. Ce va leaga de Arad? Cat de des reveniti in orasul natal?- Arad: primul cuvant care imi vine in minte este „acasa”. Trebuie sa marturisesc ca nici macar acum, dupa 18 ani de stat la Bucuresti, nu mi-am facut niciun act civil „de mutatie”, adresa mea oficiala este in Arad. Desi uneori e disconfortabil, pentru orice relatie cu autoritatile trebuie sa trec Carpatii, n-am reusit sa depasesc acel prag psihologic si sa devin in acte bucurestean. Sigur, din punct de vedere profesional si/sau cultural Bucurestiul nu poate fi evitat, dar e un oras urat, desfigurat, haotic, murdar, obositor. Si daca esti ardelean (sau banatean sau ce suntem noi, aradenii) toate tarele Capitalei le percepi ridicate la patrat. Nu e o regula cat de des vin in Arad, depinde de proiectele in care sunt implicat, uneori n-am venit aproape un an, alteori vin si stau cateva luni. Vorba oamenilor intelepti, depinde.

Ianuarie 2008