Ada Milea, una dintre cele mai nonconformiste aparitii din muzica romaneasca si Alexander Balanescu, unul dintre cei mai apreciati violonisti ai tarii, desi locuieste in Marea Britanie, s-au intalnit pe "Insula" lui Robinson Crusoe.
Piesa de teatru, scrisa de Gellu Naum si adaptata la limita dintre performance si recital la vioara si chitara, vine astazi in Bucuresti, cu doua reprezentatii, la Sala Amfiteatru a Teatrului National, la 17.00 si 20.00. Spectacolul a fost in turneu la Sibiu, Bistrita, Cluj si Timisoara.
Cum ati pornit acest proiect?Alexander Balanescu: Am cautat artisti interesanti in Romania cu care sa pot colobora. In 2000, am auzit-o cantand pe Ada Milea, am fost uimit de curajul si originalitatea ei. Am vrut sa lucram impreuna si am cautat-o. Dupa ce am discutat mai multe proiecte, Ada mi-a transmis entuziamul ei fata de textul lui Gellu Naum, inspirat din legenda lui Robinson Crusoe. Am vrut ca spectacolul nostru sa fie o piesa romaneasca, in limba engleza.
Ada Milea: In urma cu cinci ani, cand am auzit prima data ca ditamai Alexander Balanescu vrea sa lucreze cu mine, nu mi-a venit sa cred. Stiam de multa vreme piesa "Insula", de Gellu Naum. As fi vrut sa fac regia numai pentru a monta piesa aceasta, dupa care sa ma las de regie. Asa ca i-am propus textul domnului Balanescu caruia i-a placut foarte mult ideea de a fi Robinson Crusoe.
De ce spectacolul a avut premiera in Anglia?A.B.: Am fost ajutat de persoane care ma sustin in Anglia. Primele trei reprezentatii ale spectacolului au fost organizate in luna aprilie de Oxford Contemporary Music, IF Festival, South Hill Park si Institutul Cultural Roman. Vrem sa inregistram discul cu piesa tot in Marea Britanie si sa ducem spectacolul peste tot in lume.
A.M.: Spectacolul a avut succes in Marea Britanie. Initial, am crezut ca e la noi: publicul aplauda in picioare la orice prostie. Dar in Anglia se pare ca asta se intampla mai greu.
Cum este sa fiti Robinson Crusoe?A.B.: Cred ca mi se potriveste. Robinson este un artist care priveste viata ca pe un film in derulare. Pot sa ma identific cu aceasta perspectiva. Sunt un strain oriunde in lume. In Anglia sunt considerat strain chiar dupa multi ani. Si in Romania sunt considerat strain pentru ca mi se spune ca am devenit prea englez intre timp.
A.M.: Am vazut in dl Balanescu un Robinson perfect. Nu mi-a venit sa cred ca a acceptat sa recite pe muzica. Ma bucur ca nu a vazut ca sunt tampita la instrumentul pe care-l tin in brate si nu m-a inhibat prin virtuozitatea lui. Am fost coplesita de deschiderea si intelegerea lui.
A.B.: Vioara este vocea mea. Am inceput la 6 ani si, de atunci, sunt un fel de sclav fericit al viorii. Spectacolul nostru este ceva inedit, e greu de descris, un fel de muzical-teatral suprarealist. Vrem sa adaugam elemente vizuale. Textul este pe primul-plan, nu muzica. Spun asta pentru prima data in viata mea. Incercam cu mijloace foarte reduse, doua instrumente si doua voci, sa recream viata multor personaje. Eu am foarte multa libertate in ceea ce fac la vioara. Am incercat sa-i dau cat mai multa incredere Adei ca muzician. Desi nu este o mare virtuoasa, ceea ce face Ada este perfect pentru ideea de teatru-muzical.
