Nu e un paradox ca putem vorbi astazi de benefi-ciul parasirii lecturii si al culturii in genere. Nu este nici macar halucinant. A devenit o amaraciune exprimabila, un fel de a resimti inadecvarea cator-va fata cu ceilalti. Intelectualul se arata lumii drept o ciudatenie, un individ care se ocupa de vise, idea-luri si utopii. Imaginea lui cristalizeaza intr-o formula a inutilitatii, a inadaptatului; cand toata lu-mea se ocupa cu ceva concret el rupe ritmul medi-tand la nemurirea sufletului. Care suflet domnilor, ce idealuri?! Ca o biblioteca poate deveni un accident biografic neindurator este o evidenta teribila. Cand tot mai putine familii se gandesc sa-si cumpere o biblioteca onorabila, si, credeti-ma, nu e vina lor, ci a marilor producatori de mobila ce imagineaza furni-turi pentru vaze si alte piese de amuzament interior, noi vrem sa facem cultura. Adica se mai gasesc cate unii care tin mortis, ori se incapataneaza sa citeasca, sa studieze si sa viseze la o lume mai buna.
Blasfemia initiativei consta tocmai in Utopia vis-cerala a proiectului. Risti sa devii un personaj stra-niu, risti privirea insidioasa a celorlalti care nu pri-cep de unde vii, pe ce lume traiesti. Sa faci comert cu ideile, sa te intretii cu cimitire de filosofi, teologi, scriitori, savanti de orice fel, compozitori, in-ventatori si visatori, devine un soi de necrofilie. Prin urmare numai un inadecvat, cineva care nu a inte-les rostul lumii asteia se mai poate ocupa cu astfel de chestii. Toate redeventele se transforms in tot ata-tea posibile cruci personale, stigmate indelebile. Da-ca te intereseaza Platon si trilogia valorilor ramai un marcat, un om distrus interior, viata ta se dizol-va in amaraciuni inconfundabile. In acest fel, tris-tetea ramane apanajul intelectualilor, a celor care profaneaza indelung si repetat bibliotecile. Doar ei mai staruiesc, sub imperiul nostalgiei, in preajma idealurilor mutilante.
Si atunci vine momentul cand iti vine sa sezi si sa cugeti la monumentala prostie a parintilor. Ce idee nemaiintalnita sa-ti puna cartea la mdemana si nu o minge la picior! Cata lipsa de simt practic sa fii trimis la scoala! Ce perversitate sa te imbranceasca spre idee, ideal si credinta intr-o lume mai buna!?
Cum sa nu te simti dislocat si inutil in fata per-sonajelor agramate ce decid soarta lumii in care traiesti, a patronilor de stana care te cumpara pe tine si neamul tau - cu munti cu tot, a indivizilor ano-dini invadatori ai vietii private, a ziarelor si stirilor de televiziune, cu pretentia abracadabranta de a ne arata calea, lumina si adevarul catre mantuirea so-ciala si propasirea spirituala?
Bunaoara, sofismul amaraciunii post-moder-ne cum ca de sus in jos intotdeauna exists un tra-seu al caderii, in schimb, de jos mai jos nu se poate, ma face confuz. Pesemne ar trebui propavadu-ita propedeutica orizontalei, a peisajului sufletesc lipsit de relief, a mintii eliberate de gand si a frun-tii perfect intinse.
Fericitilor - cei din spatele blocurilor - intelec-tualiiva saluta.
