Imaginea lui Shakespeare a ramas totusi o enigma, existand in prezent sase portrete diferite ale acestuia, cu mari diferente intre ele. Practic sunt sase reprezentari diferite ale marelui dramaturg, care au suscitat vii comentarii.
Dupa o cercetare ce a durat mai mult de trei ani si jumatate, un grup de experti de la National Portrait Gallery a anuntat ca asa-numitul portret "Chandos" este cea mai fidela reprezentare a dramaturgului, punand capat unei dispute care dureaza de secole.
Cele sase tablouri vor fi expuse in cadrul galeriei londoneze pentru
expozitia "Searching for Shakespeare" (In cautarea lui Shakespeare) in perioada martie-mai 2006.
Potretul "Chandos" a fost primul oferit galeriei, in 1856. Acesta este
atribuit lui John Taylor (1610), dateaza din perioada potrivita, seamana
cu portretul realizat de Martin Droeshout cel Tanar ce a aparut si in
prima editie a operelor lui Shakespeare. Atat cercelul cat si hainele
purtate sunt specifice pentru felul in care erau reprezentati poetii in
epoca. Povestea originii acestui tablou a oferit la randul sau mai multe
indicii valoroase pentru autentificare.
Potrivit unor surse, primul proprietar al tabloului a fost Sir William Davenant, un mare admirator al lui Shakespeare, care avea doar 10 ani cand dramaturgul a murit si la un moment dat a fost in posesia Ducelui de Chandos.
Dintre celelalte portrete prezentate in cadrul expozitiei unul s-a
dovedit a fi doar un fals realizat in secolul XIX. In urma analizei
tehnice s-a constatat ca a fost folosit la realizarea lui un pigment
galben ce a inceput sa fie vandut abia din 1814.
Alte doua tablouri, portretul Sanders si portretul Grafton, au fost
eliminate pentru ca povestea lor era doar o suma de dovezi
circumstantiale, chiar daca exista o vaga asemanare, remarcabila mai
curand in postura si vestimentatie.
Portretul Souest, desi a fost considerat de multi o imagine fidela, a fost
pictat la 50 de ani de la moartea artistului.
Marele castigator, portretul "Chandos", este considerat ca fiind cel mai
aproape de infatisarea marelui dramaturg. In final este greu de spus daca acest portret este si cel mai bun sau il infatiseaza asa cum trebuie pe Shakespeare. Deocamdata trebuie sa ne multumim fie si doar cu atat.
Martie 2006
