 | Mori Art Museum din Tokyo prezinta doua expozitii care examineaza reprezentarile rasului in arta nipona, din perioada preistorica pana in zilele noastre.
Prima expozitie, "Zambetul in arta japoneza din perioada Jomon pana la inceputul secolului XX" gazduieste o serie de reprezentari ale zambetului in arta din Japonia, incepand cu perioada Jomon pana in perioada (1912-1926). Cea de a doua expozitie, "Totul despre ras : umorul in arta contemporana" este o explorare inedita a reprezentarilor umorului in arta contemporana in Japonia si in intreaga lume. |
Prima expozitie se deschide cu o figurina dogu din lut, zambitoare si prietenoasa, realizata in urma cu cateva mii de ani. Fiind atat de veche, este dificil de vazut daca figurina plange sau rade, dar cei mai multi cercetatori cred ca este unul dintre primele exemple de reprezentare a zambetului in arta nipona. Mai tarziu, in perioada Kofun (300 - 600 e.n.) in arta funerara apar figurine mai mari din lut, numite haniwa, care aveau rolul de a pazi mormintele. Zambetele lor largi, atat de expresive si astazi, aveau rolul de a alunga spiritele neprietenoase.
In Japonia medievala, pe masura ce Buddhismul Zen s-a impus, a inceput sa apara interesul pentru intrebari paradoxale si ghicitori pe teme umoristice, un domeniu care avea sa joace un rol major mai tarziu. Sunt realizate compozitii ce respecta in mare principiile artei buddhiste, dar in final efectul era comic, facandu-l pe privitor sa izbucneasca in ras. Ironia, sarcasmul, hazul, glumele reprezentate grafic incep sa devina o componenta importanta a artei vremii. Multe din aceste farse si povestiri au fost pictate cu migala sau desenate, iar o parte din aceste lucrari au fost alese cu grija.
In secolul XVIII Kyoto era un centru cultural important al Japoniei, cel mai bun loc pentru cei care doreau sa descopere sau sa se impuna in arta vremii, iar tablourile unor artisti precum Ito Jakuchu, Maruyama Okyo, Nagasawa Rosetsu, Soga Shohaku erau deosebit de populare. Una dintre temele comune ale acestor pictori era rasul, fiind la moda scenele cu animale surprinse in situatii comice sau reprezentand scene din povestiri amuzante. Au fost alese si numeroase picturi si sculpturi realizate de Hakuin, Enku sau Mokujiki, care au creat toata viata lucrari in stransa legatura cu buddhismul, iar pentru acestia rasul si comicul erau o metoda de a face buddhismul mai atragator.
Inca din trecut arta japoneza a inclus diferite reprezentari ale rasului si umorului, uneori deliberat, alteori pur si simplu impresia de ansamblu are o componenta amuzanta. In total au fost selectate circa 100 de lucrari, din perioada neolitica pana la inceputurile secolului XX, multe prezentate in premiera.
Manifestarea a fost impartita in cinci sectiuni distincte :
1. Zambetul arhaic - figurine dogu si haniwa
2. Zambetul arhaic - zeitati Zen si imagini de gen
3. Povesti ale rasului
4. Animalele si umorul
5. Rasul zeilor.
Februarie 2007
