„Nu sunteti in stare de nimic. Sunteti niste soldati de toata rusinea. De fapt, nici nu puteti fi numiti soldati”, urla intruna un comisar sovietic, in fapt un politruc, la ostasii romani aliniati ca pentru defilare.
Romanii pierdusera circa 3.000 de oameni fortand una din bresele formate intre trupele germane si maghiare, dar nu reusisera sa cucereasca un mic canton austriac. Inca de la inceput, ofiterii de Stat Major romani se opusesera ideii absolut sinucigase. „Ordinele nu se discuta. Iar cuvantul generalissimului Stalin nu se pune niciodata la indoiala. Sau voi il puneti?”, a intrebat cu siretenie Igor Melninski, unul dintre zecile de generali rosii care incercau sa avanseze, sa-si faca o cariera cu ajutorul sangelui romanesc.
Cum era de asteptat, magnificul plan s-a dovedit a fi un esec. Iar rusnacul in cautarea medaliilor nu intelegea de ce au esuat romanii. Pentru el, care avusese la dispozitie sute de mii de soldati intotdeauna, planul era simplu: lovitura de ciocan. Cu o votca in nas, efective de doua sau trei ori mai multe atacau in valuri pana germanii cedau, macinati de uriasa presiune.
Rusul gandea in alti termeni militari, ca un taran din Caucaz ce era inainte de Revolutia din 1917, cand alesese sa se alature Armatei Rosii. Concluzia sa a fost una singura: romanii nu au curaj, asa ca i-a trimis pe toti comisarii politici sa le frece ridichea trupelor. Simpli, soldatii romani au lasat capul in jos, chiar credeau ca au gresit cu ceva, dar tinuta demna a ofiterilor care-l sfidau pe politruc le-a mai dat curaj.
George si-a imbarbatat trupa: „Nu ati gresit cu nimic. De vina sunt rusii astia blestemati care habar nu au de nicio strategie militara. La ei e doar cu „ura” pentru Stalin si cu o ratie dubla de votca. Capul sus, ca doar i-am batut de atatea ori pe rusi si am vazut ce le poate pielea. Incearca sa dea vina pe noi”.
Dupa o sedinta scurta, intreg corpul ofiteresc a raportat la Bucuresti greseala generalului Igor Melninski, dar si senzatia corpului superior ca rusul ori este nebun de legat, ori urmareste sa decimeze divizia romana.
Raportul a avut ceva succes pentru ca, de bine, de rau, au disparut comisarii politici, iar soldatilor li s-au dat trei zile libere. Prilej pentru soldatii de rand sa trimita cu ajutorul sergentilor si plutonierilor scrisori acasa, iar pentru ofiterime sa viziteze din nou Viena. Si lui George i-a picat bine pauza, doar ca in a doua zi de permisie s-a trezit pe Haufmanstrasse nas in nas cu Vasile imbracat in civil.
Urmatorul episod, duminica viitoare
