Controversa privind operele de arta luate de nazisti in timpul celui de al doilea razboi mondial pare sa nu mai aiba sfarsit. Dupa ce mai multe muzee americane si europene s-au confruntat cu cereri de cedare a unor opere valoroase, ajungand de cele mai multe ori in instanta – pentru a nu mai vorbi despre afectarea imaginii institutiilor – Institute of Arts din Detroit a ajuns la curtea federala, cerandu-i-se sa renunte la o lucrare de Van Gogh din colectia sa. Capodopera este evaluata la cel putin 15 milioane de dolari, fiind vorba de "The Diggers", tablou realizat in 1889, intrand in colectia muzeului in anii '70 ai secolului trecut. Oficialii muzeului sustin ca au dreptul sa pastreze lucrarea, in timp ce reclamantii, urmasii unei colectionare de origine evreiasca, cer ca tabloul sa ajunga in posesia lor cat mai repede.
Restituirea acestor opere este o problema foarte sensibila in lumea artei, muzeele incercand sa pastreze integritate colectiilor, cedand doar atunci cand reclamantii dovedesc clar ca sunt adevaratii proprietari.
Dar nici sarcina acestora nu este usoara, o buna parte din arhivele si documentele necesare fiind distruse in timpul razboiului.
In ultimul deceniu, muzeele din Statele Unite au primit peste 30 astfel de cereri, in aproximativ o treime dintre acestea operele fiind returnate in natura sau, dupa caz, fiind platite compensatii generoase. Restul sunt inca in discutie sau in putine cazuri reclamantii au renuntat de bunavoie la cereri.
Institutul a apelat la un proces dupa ce indelungatele negocieri cu mostenitorii nu au ajuns la nici un rezultat. Reprezentantii Institutului au declarat in repetate randuri ca dovezile aduse de potentialii mostenitori nu sunt suficiente si chiar mai mult, atat de neclare incat totul ar putea sa fie un simplu fals. Mai mult,Institutul a oferit si rezultatele unei anchete proprii efectuate in colaborare cu un expert in problema provenientei operelor de arta, care a declarat ca in 1938 fosta proprietara a vandut tabloul de buna voie unui dealer, fara a mai incerce vreodata sa il recupereze.
Potrivit cercetarilor, colectionara pe nume Nathan a mostenit in 1922 mai multe tablouri de la primul sot, avand si dreptul de a le vinde. In 1930 si-a mutat intreaga colectie la Basel, Elvetia, de unde in 1937 a emigrat la Paris. Pe 14 decembrie 1938 Nathan a vandut lucrarea de Van Gogh unui grup de dealeri, intre care George Wildenstein, pentru 9.364 de dolari, un pret bun pentru acea perioada, procedand la fel cu un talbou de Gauguin si acesta a fost si finalul povestii. Din 1937 pana la moartea sa in 1958 Nathan nu a incercat in nici un fel sa-si recupereze tabloul de Van Gogh sau cel de Gauguin, desi a cerut si primit mai multe bunuri confiscate de regimul nazist, chiar unele neinsemnate.
Mai mult, in timp ce majoritatea lucrarilor de arta confiscate de nazisti apar din 1947 pe lista oficiala a operelor pierdute, intocmita de autoritatile franceze, cele doua panze vandute in 1938 nu sunt trecute.
Tabloul de Van Gogh a fost cumparat in 1941 pentru suma de 34 000 dolari de Robert H. Tannahill, din Wildenstein, care l-a lasat prin testament Institutului in 1970.
Nu este pentru prima oara cand Institute of Arts din Detroit se confrunta cu o astfel de situatie. In 1950 aceasta institutie a fost prima care a restituit o lucrare furata de nazisti, un tablou de Monet, proprietarului in drept.
In acest caz mostenitorii vor sa recupereze si tabloul de Gauguin, aflat in prezent la Muzeul de Arta Toledo, pe care il vor actiona in instanta cat de curand.
Ianuarie 2006
