Primavara cinematografica de la Bucuresti
`Cannes-ul si alte festivaluri au consacrat cinematograful romanesc, trezind mandria unui intreg popor` : scrie revista Studio Magazine, care consacra cea mai importanta sectiune a numarului sau pe august `Noului Val`. Dosarul lunii in care in Franta va avea loc premiera publica a filmuluiA lui Cristian Mungiu `4 luni, 3 saptamani si trei zile` este conceput spre a iesi in intampinarea curiozitatii spectatorilor din Hexagon care, potrivit publicatiei, doresc sa stie mai multe amanunte despre un adevarat fenomen: `Ce este acest Nou Val? Despre ce vorbesc acesti cineasti? Care sunt mijloacele de care dispun`?
Purtand semnatura intregii redactii, dosarul intitulat `Primavara de la Bucuresti` este rezultatul docuAmentarii unei intregi echipe, pentru ca, dincolo de evenimentele la zi, paginile ofera informatii generale despre Romania (suprafata, locuitori, populatie urbana si rurala, rata somajului, salariu mediu si minim, ritmul cresterii economice, situatia politica, numar de cinematografe, studiouri private), ca si cum lumea ar vrea sa fixeze cu mai multa exactitate coordonatele si geografia noului nostru cinematograf. `Daca Romania, membra a Uniunii Europene, este tratata, astazi, la superlativ, aceasta se intampla si datorita unei maini de tineri cineasti care, de trei ani incoace, cuceresc premii la Cannes si in multe alte locuri`.
ADupa parerea comentatorilor, `Filmele noii scoli romanesti de cinema sunt in acord cu mentalitatea oamenilor din aceasta tara: amestec de defetism si de farniente, dublat de un umor ravasitor`. Pasiunea este motorul `generatiei postdecembriste` care are in comun `un cinematograf social, uman, tragic, uneori comic si care, adeseori, interogheaza trecutul`. Se subliniaza aceasta `pasiune`, caci in afara ei, mecanismele innoirii ar fi fost greu de pus in functiune, cu mijloacele materiale modeste si prost distribuite de care dispunem, `in aceasta tranzitie fara sfarsit :A citat din Cristi Puiu : de-a lungul careia `s-au cheltuit banii contribuabililor, pentru a finanta filme ce nu prezinta niciun interes intr-o Europa in care vrem sa ne integram`.
ADaca timp de mai multi ani, se aminteste, cinematograful romanesc s-a identificat cu Lucian Pintilie, al carui comic deznadajduit a inspirat generatia urmatoare, a lui Nae Caranfil si Radu Mihaileanu, noile nume sunt: Mungiu, Puiu, Mitulescu, Porumboiu, Giurgiu, Radu Muntean. In esalonul urmator ii aflam pe Radu Jude, Hanno Hofer, semn al bunei documentari a revistei care, bineinteles, acorda mai multe randuri lui Cristian Nemescu, `un mare talent rapus la 27 de ani`. In ultima parte a dosarului au cuvantul Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu si Catalin Mitulescu, ale caror portrete sunt insotite de filmografii si lista premiilor dobandite. Dupa parerea castigatorului Palme d’Or, tinerii nu au timp sa se gandeasca prea mult la tot interesul trezit in lume de filmele lor: `Vedem bine ca se vorbeste de un Nou val romanesc, dar noi traim altfel, poate si pentru ca stam cu nasul in munca noastra, nu avem vreme sa reflectam.
Exista, e adevarat, o efervescenta la Bucuresti, multi tineri vor sa se lanseze in cinema, dar ne lipseste, inca, distanta, pentru a face o analiza`. Ceea ce i se pare important lui Catalin Mitulescu este `Spiritul de competitie existent intre noi. O competitie prieteneasca, dar reala, ceva cum ai spune Voi face un film mai bun decat ceilalti, va fi selectionat. Cei mai tineri, care sosesc acum, viseaza sa fie si mai buni decat noi. Este cum nu se poate mai stimulant`. Rugat sa defineasca acele constante ce ar putea defini `o scoala romaneasca`, Porumboiu a subliniat: `Nu mai facem cinematograful de altadata, plicticos, la care nu se ducea nimeni. Ne-am rupt de mostenirea epocii comuniste. Vorbim despre ceea ce am trait cu adevarat, este un cinematograf viu, direct`.
A`Amintirea epocii Ceausescu cantareste atat de mult pentru generatia voastra, pentru ca cele mai multe filme despre ea vorbesc?`, au vrut sa stie criticii revistei Studio. `Am trait o asemenea suferinta incat am simtit nevoia sa o explicam. Dar cum acea epoca a fost cea a copilariei noastre, nu era imposibil sa traiesti si o anumita nostalgie a varstei. Nu te desprinzi asa usor. Lucrand in Franta, la CinAfondation, am gasit calmul, normalitatea imposibile in Romania. Viata noastra nu este, inca, normala` (Catalin Mitulescu). `Sunt, de acum, 18 ani de cand am lasat in spate dictatura.
Dar regimul lui Ceausescu a fost atat de dur, totalitar, dement incat ne poate inspira. Am mostenit intarzierea economica, inertia administratiei si multe altele` (Cristian Mungiu). `Pentru ca oamenii nu erau lasati sa actioneze, regimul lui Ceausescu a cultivat spiritul de bascalie, creativitatea. Cand nu poti sa impiedici lucrurile, macar spui istorii pe seama lor` (Corneliu Porumboiu). Cat despre viitor, toti cei trei cineasti au fost de acord ca speranta sustinerii viitoarelor filme se afla nu atat in finantarile din partea statului, cat in sistemele din afara.
`Cinematograful nostru trezeste mai peste tot interesul. Filmul lui Cristian s-a vandut in vreo treizeci de tari (n.n. : inaintea premiului). Timpul ne este favorabil`. `Viitorul nostru trece prin lumea dinafara. Coproductiile, vanzarea filmelor noastre sunt vitale. Premiile primite ne dau dreptul sa fim optimisi. Este chiar un adevarat miracol`, a incheiat castigatorul Palme d’Or.
