PRO A Alexandru Cistelecan A scriitor
Semn de noblete
O spun din capul locului ca daca ardelenii se poarta cam cu nasul pe sus intre romani o fac pe bun merit. Sint oameni buni la treaba, uneori si la suflet, si se tin de ce zic. O bunica din Ardeal e intotdeauna un semn de noblete, nimeni nu uita sa se mindreasca la CV cu asa ceva. Daca nu, macar cu o matusa. (Desi judecatile acestea generice trebuie luate mai mult ca un joc, ca o intrecere intre galerii; calitatile puse in joc exista si nu exista; nu toti ardelenii sint A'ardeleniA', iar oltenii maritati in Ardeal devin repede cei mai aprigi ardeleni). Dar calitatile eminent A'ardeleneA' nu sint, de fapt, decit reversul unor defecte. N-au spirit de aventura, n-au viziune, n-au spontaneitate si nici macar talent. Toti scriitorii ardeleni sint niste truditori, se simt in fata hirtiei ca la sapa sau la coasa. Ca n-au viziune asupra lucrurilor mari se vede si din faptul ca de cite ori au fost la guvernare au ratat. Locul lor e mai jos, in administratie; nu la concept, ci la executie. Daca-i pui la treaba, o fac temeinic. Numai sa le trasezi cadrul. Ca de tras in jug, trag cu vocatie. Dar sa nu le dai pe mina elaborarea strategiei sau alte lucruri de risc. Trag la greu cu nadejde, dar mintea nu le zboara prea departe.
CONTRA A Gabriela Adamesteanu A scriitor
Sacrificiul Regatului
Am luat intii drept gluma aerele ardelenilor si banatenilor de superioritate morala si culturala. Singura lor marca regionala mi se pareau respectul, fara umor, fata de ascensiunea sociala, si spiritul de gasca. Aia sint ardelenii veniti la Bucuresti, mi-a spus un prieten ardelean suta la suta. Pe urma, mi le-am explicat printr-un complex de inferioritate, transformat, la prima ocazie (1 Decembrie 1918), intr-unul de superioritate. La 14 ani, Clujul mi s-a parut o tara straina: de la arhitectura cladirilor pina la retetele de prajituri, totul era diferit. Diferite erau si cele sapte cetati germane; dar, la Bistrita, am aflat ca in Evul Mediu taranii (romani) veniti sa isi vinda produsele nu aveau voie sa innopteze in burg. Ardelenii nostri au avut nevoie de citeva secole pentru ca sa cucereasca aceste cetati ridicate de altii. Iar eu, nascuta la Tg. Ocna, adolescenta in Pitesti, incapabila sa ma adaptez climei Bucurestiului si satului dunarean al tatei, sint A'o romanca de nicaieriA', ca sa il parafrazez pe O. Paler. Dar din Vechiul Regat, care a pierdut un procent enorm de populatie ca sa elibereze (cu sau fara ghilimele) niste provincii fitoase.
Ardil, Rusovlahia si Ungrovlahia * Semnificatia si originea termenului romanesc 'Ardeal' sint controversate. Regele kazar Iosif a trimis o scrisoare in jurul anului 960 rabinului de CArdoba, in care mentiona A'tara ArdilA', bogata in aur si argint. Unii cercetatori considera forma A'ArdealA' o derivare din limba maghiara.
* Pe teritoriul Olteniei locuiau triburi geto-dace, fiind atestate si asezari celtice. In sec. I i.Hr., teritoriul ii apartine lui Burebista si lui Decebal, dupa care trece sub romani. Un indiciu ca in zona Olteniei romanizarea a fost extrem de accentuata e utilizarea frecventa a perfectului simplu in vorbirea populara, fiind un timp al verbului specific doar limbilor de origine latina.
* In actele cancelariei domnesti, tara lui Stefan apare uneori si cu numele de Moldovlahia, adica Vlahia Moldoveneasca. Grecii o denumeau Rusovlahia, adica Vlahia de linga Rusia, sau Maurovlahia, adica Vlahia neagra (de la padurile de nepatruns). Pentru Muntenia, grecii foloseau denumirea Ungrovlahia, adica Vlahia dinspre Ungaria. Turcii foloseau denumirea Cara-Bogdan, insemnind Bogdania neagra (cu referire la padurile de nepatruns).
Citeva bancuri cu care oltenii, moldovenii si regatenii si-au luat revansa, pe www.cotidianul.ro/select
Steluta Voica
