Kunstmuseum Stuttgart gazduieste incepand din 1 decembrie 2007 o expozitie de portrete realizate de Otto Dix, unul dintre cei mai importanti artisti germani ai secolului XX, renumit pentru compozitiile sale realizate intr-o maniera adesea socanta, profund personala. Portretistica a fost unul dintre genurile preferate de Otto Dix, care a gasit in aceasta un spatiu de exprimare ideal pentru marile teme care il framantau : ororile razboiului, totalitarismul, identitatea si alteritatea fiintei umane, haosul. Cum Kunstmuseum Stuttgart are cea mai importanta colectie de lucrari realizate de Otto Dix, curatorii au avut sarcina dificila de a alege lucrarile cele mai reusite, de la autoportrete si portrete ale personalitatilor vremii, la compozitii portretistice alegorice, cu elemente sociale sau imagini, adesea satirice si frapante, ale stereotipurilor individuale existente.
 | Otto Dix (1891 - 1969) s-a nascut in Untermaus, intr-o familie modesta, fiind atras inca din copilarie de arta si mai ales de pictura. In 1910 se inscrie la Scoala de Arte si Meserii din Dresda si pentru un timp lucreaza ca portretist. Se va inrola ca voluntar in armata germana, in timpul Primului Razboi Mondial, sedus de propaganda entuziasta a epocii. Este ranit de mai multe ori, participand la Batalia de pe Somme si este decorat cu Crucea de Fier (clasa a doua) si gradul de sergent-major. |
Va fi marcat pentru tot restul vietii de oribila realitate a razboiului, iar aceasta experienta traumatizanta ii va inspira o mare parte a lucrarilor de maturitate, intre care un set de 50 de gravuri reunite in albumul "Razboi", publicat in 1924.
Dupa razboi ramane un timp in orasul natal, mutandu-se apoi la Dresda, unde se inscrie la Hochschule fur Bildende Kunste, fiind ulterior unul dintre membrii fondatori ai curentului Sezession in Dresda, faza in care stilul sau este puternic influentat de expresionism. Dupa 1920, cunoscandu-l pe George Grosz si descoperit dadaismul, incepe sa incorporeze colajul in compozitiile sale, participand si la primul Targ Dadaist din Dresda, dar si la expozitia Expresionistilor Germani, organizata la Darmstadt in 1921.
Din 1924 devine membru al Berlin Sezession, iar stilul si tehnica se schimba radical, Dix incepand sa foloseasca in special maniera vechilor maestrii, culori de ulei peste tempera, iar stilul capata puternice accente realiste. In 1923, cand expune lucrare "Transeea", prezentand trupurile soldatilor cazuti in lupta, intr-o maniera grotesca si naturalista, scandalul este imens. Directorul Muzeului Wallraf Richartz este nevoit sa ascunda tabloul dupa o draperie, iar doi ani mai tarziu va demisiona, din cauza scandalului, la cererea primarului orasului Koln. Dix va participa in 1925 si la expozitia Neue Sachlichkeit din Mannheim, alaturi de alti artisti precum George Grosz, Max Beckmann, Karl Hubbuch. |  |
Lucrarile sale, ca si cele ale colegilor de generatie, erau deosebit de critice fata de starea Germaniei contemporane, cu puternice accente de protest social si elemente considerate de conservatori ca obscene si violente. Otto Dix a inceput sa impinga lucrurile chiar mai departe, preferand teme controversate precum violenta, decrepitudinea, moartea, suferinta, tratate cu un umor disperat, intunecat, in tuse socante pentru multi.
In afara portretelor infatisand personalitati ale vremii, precum portretul jurnalistei Sylvia von Harden, Otto Dix a devenit faimos prin imaginile infatisand veterani desfigurati de razboi, cersind in mizerie pe strazile Berlinului, o imagine ce devenise obisnuita, dar care il revolta pe artist.
Odata cu ascensiunea nazistilor la putere, Otto Dix a ajuns aproape imediat pe funesta lista a artistilor "degenerati", autoritatile considerandu-i opera un atac la adresa Germaniei. In scurt timp au urmat si represaliile, Dix fiind concediat din postul de profesor la Academia de Arta din Dresda. Doua dintre lucrarile sale, intre care celebra "Transeea", inspirate de ororile razboiului, au fost incluse in sinistra expozitie a artei degenerate, "Entartete Kunst", fiind mai apoi distruse.
Constrans de autoritati si speriat de ideea unei posibil internari intr-un lagar de concentrare, Dix accepta singurul post oferit, lucrand pentru Camera Imperiala de Arte Frumoase, sub controlul strict al guvernului. Putea sa picteze, insa doar peisaje, cumparate apoi de statul nazist la preturi derizorii. Cu toate acestea, Otto Dix nu a renuntat la creatiile proprii si a continuat sa lucreze in secret, realizand mici compozitii alegorice antinaziste. In 1939 este arestat, fiind acuzat de implicare intr-un complot impotriva lui Hitler, dar in scurt timp va fi eliberat. Dupa izbucnirea razboiului Otto Dix este incorporat in Volkssturm, dar are sansa de a fi capturat de trupele franceze, fiind eliberat din prizonierat in februarie 1946.
Revine la Dresda iar in perioada postbelica lucrarile sale vor fi alegorii religioase sau expresii ale suferintei umane, dupa conflagratie. Otto Dix a murit la Singen, Germania, in 1969.
Foto : kunstmuseum-stuttgart.de ; wikipedia .org
August 2007
