Pinocchio este cea de a doua productie Disney de animatie in ordine cronologica, venind dupa succesul inregistrat cu "Alba ca Zapada", dar fara sa se bucure de aceeasi primire, din diverse motive. Tot o realizare a Walt Disney Productions, a fost lansata in cinematografe de RKO Radio Pictures pe 7 februarie 1940.
Bazata pe cartea cu acelasi titlu, scrisa de Carlo Collodi, era incercarea lui Disney de a profita de tumultul starnit de prima sa productie de lung metraj. Povestea este cunoscuta de toti iubitorii filmelor de animatie: o papusa de lemn capata viata cu ajutorul unei zane, iar alaturi de un greiere incearca sa dovedeasca zanei ca merita sa devina un baietel adevarat. Astfel incepe o serie fascinanta de aventuri, care il vor face pe Pinocchio sa invete ce sunt curajul, prietenia si onestitatea, dar si sa faca alegeri gresite, sa piarda si sa castige, sa cunoasca diferite personaje, bune sau rele, sa ajunga ca alaturi de creatorul sau sa fie inghitit de o balena si, in final, spre bucuria spectatorilor mai mari sau mai mici, devine un baietel adevarat. Regia a fost semnata de Art Babbitt, care a beneficiat de ajutorul mai multor regizori secundari si asistenti, totul sub atenta supraveghere a lui Disney personal, care nu ezita sa ofere idei si tehnici noi atunci cand simtea ca aceastea ar da mai multa caldura povestii.
Productie
 | Planul initial pentru acest film avea sa difere considerabil de pelicula finala. Numeroase dintre personajele si situatiile din carte, prezente in primele versiuni, au fost ulterior schimbate, modificate sau s-a renuntat cu totul la ele. Walt Disney a fost profund nemultumit de prima varianta a filmului si a decis sa opreasca totul, chiar daca productia trecuse deja de jumatate. |
Folosind ideile lui, intreaga echipa a refacut totul, conceptul si personajele fiind regandite sau redesenate. Initial, Pinocchio trebuia sa fie un personaj smecher, in egala masura rautacios si sarcastic, la fel ca in romanul original. Ar fi trebuit sa arate exact ca o papusa din lemn - cu un nas lung si ascutit, o sapca ascutita, maini din lemn - si chiar asa a aratat in prima varianta. Dar Disney a simtit ca publicul nu va putea sa placa un asemenea personaj, si, ce era mult mai important, copiii nu se vor putea identifica nici un moment cu acesta. Asa ca desenatorii au primit sarcina de a lua totul de la inceput, facand ca papusa sa semene mai mult cu un baietel adevarat, avand un nas carn care semana cu un nasture, o palarie nostima si, potrivit traditiei, maini cu trei degete si manusi albe care aminteau de Mickey Mouse. Singurele parti care mai pastrau ceva de papusa erau mainile si picioarele.
In afara acestor schimbari s-a decis ca si Jiminy Cricket, greierele a carui voce era Cliff "Ukelele Ike" Edwards, sa devina unul dintre personajele principale, devenind un prieten si un indrumator al nazdravanei papusi, chiar daca uneori ii era tot mai greu sa suporte toanele acesteia. In prima varianta Jiminy arata chiar ca un greiere, doar ca vorbea, dar Disney a respins furios o asemenea idee. Asa ca Jiminy a capatat infatisarea unui omulet imbracat elegant, fara urechi si cu o figura nostima, care era foarte departe de imaginea generala a unei insecte. Mel Blanc (care avea sa fie "vocea" si pentru Bugs Bunny, Daffy Duck, si zeci de alte personaje din seria Looney Tunes) a fost angajat pentru personajul Gideon, pisica. Acesta ar fi trebuit sa aiba multe linii de dialog, pe care le-a si inregistrat, dar la montajul final toate au fost scoase - cu exceptia unui sughit, repetat de trei ori - personajul fiind practic mut si pierzandu-si importanta pe care o avea la inceput.
Din pacate Pinocchio nu a reusit sa se apropie de succesul inregistrat cu Alba ca Zapada si nici macar nu a primit ceea ce merita, mai ales din punct de vedere comercial, caci publicul si criticii au fost relativ entuziasti. Casa de productie nu a reusit sa recupereze decat jumatate din cele 2,3 milioane de dolari cheltuite, in buna parte din cauza absentei pietelor europene, o consecinta fireasca a razboiului.
La lansarea filmului publicul american era mai preocupat de amenintarea de peste ocean decat de desene animate, asa ca se putea vorbi de un semi-esec. Dar acesta nu a fost singurul motiv important, pentru ca din anumite puncte de vedere publicul a fost dezamagit. Dupa Alba ca Zapada publicul spera ca si in urmatoarele productii sa existe o poveste de dragoste, iar Pinocchio nu oferea deloc asa ceva. Mai mult, nepotul lui Coloddi, Paolo Lorenzini a facut o plangere oficial Ministerului italian al Culturii, cerand ca Disney sa fie dat in judecata pentru ca l-a prezentat pe Pinocchio ca pe un american. Plangerea nu a fost luata in seama de nimeni, caci numele si atmosfera desenului erau clar europene, mai precis italiene, dar presa a exploatat incidentul, ceea ce a afectat si mai mult succesul posibil al peliculei.
Chiar daca nu a fost tot ceea ce si-a dorit Disney, Pinocchio a fost totusi un succes rezonabil, atat de public, cat si de critica. Cu toate ca nu era momentul pentru un film de animatie, salile nu au ramas goale, iar copiii au avut sansa de a descoperi un nou personaj cu care se puteau identifica mai mult decat cu oricare altul. Nu in ultimul rand, cantecul "When You Wish Upon a Star," interpretat in film de Jiminy Cricket a devenit un mare succes, devenind ulterior tema muzicala pentru Walt Disney Company. Filmul a castigat si doua premii Oscar pentru cel mai bun cantec si cea mai buna coloana sonora, ajungand peste decenii sa fie considerat unul dintre cele mai bune din secolul XX. De altfel Disney a avut satisfactia ca Pinocchio sa fie un mare succes in 1945, cand, profitand de euforia terminarii razboiului filmul a fost din nou lansat pe marile ecrane.
Unul dintre criticii filmului a comparat primele miscari si cuvinte ale lui Pinocchio cu istoria cinematografiei de animatie : inventarea animatiei (Pot sa ma misc !), aparitia filmului sonor (Pot sa vorbesc !) si limitarile animatiei, cu replica ce aminteste ca totul este o iluzie (Pot sa merg !) urmata de o cazatura.
