Picasso Pablo (1881 - 1973), pictor, grafician, sculptor, ceramist si scriitor spaniol, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai scolii din Paris si ai artei moderne. Din 1904 s-a stabilit in Franta. Artist cu vederi progresiste, a aderat de timpuriu la o conceptie revolutionara despre lume, devenind comunist. Picasso a participat intre 1936 si 1939 la lupta poporului spaniol impotriva fascismului.
In cei peste 60 de ani de activitate, Picasso a incercat neincetat experiente noi, cu inventivitate si cu o forta expresiva exceptionale. In perioada albastra (1901-1904), reprezentand imagini ale bolii, mizeriei, singuratatii, viziunea sa este expresionista, iar paleta dominata de un albastru inspirat de El Greco si de unii contemporani. In perioada roz (1905-1906), reluand subiectele pe care le pictasera mai inainte Degas sau Toulouse-Lautrec . Picasso manifesta o viziune mai putin tragica, un fel de gratie tulbure si o elegenta stilizata a formelor. In 1907, Picasso, interpretand pe Cezanne, pune premisele cubismului. Cubist analitic pana in 1911, cubist sintetic dupa aceasta data, Picasso va parasi cubismul si va reveni la acesta, reluandu-l in noi variante, de mai multe ori, in cursul prodigioasei sale activitati.
Chemat de Deaghilev sa execute decoruri pentru Baletele rusesti, Picasso revine la temele din perioada roz si la o viziune mai calma, mai senina si mai decorativa. Dupa aceasta, se resimte uneori si influenta plasticii greco-romane, in jurul anului 1923, acest clasicism incepe sa aminteasca de arta de desenator a lui Ingres, pura si precisa. Dar paralel apare in pictura si grafica sa si o nota romantica , dramatica, ce aminteste mai cu seama de Goya. Intre 1926 - 1935, in pictura sa apare o lume de forme fantastice, in care grotescul, tragicul si comicul se impletesc sugerand nelinistea si framantarirle epocii. In 1935 expresionismul se afirma din nou in pictura sa, capatand de data acesta o orientare sociala mai accentuata.
El caracterizeaza capodopera sa intitulata "Guernica", dedicata victimelor fascismului, care se revarsase asupra patriei sale spaniole. De atunci si pana azi, Picasso face sa alterneze imaginile tragice, crispate, violente, in incrancenarea sau in umorul lor negru, in care denunta si ataca si cele in care face elogiul fortelor vietii si ale progresului, radioase, senine " Masacrele din Coreea", "Pacea si razboiul". Acumuland experientele, reluand in interpretari personale capodopere ale unor artisti ai trecutului, ca Poussin, Velasquez, Delacroix etc., vesnic prezent in contemporaneitate, Picasso se contureaza ca una dintre marile personalitati artistice ale secolului. Membru al Consiliului Mondial al Pacii (1950) pentru popularul desen reprezentand "Porumbelul Pacii". Premiul International Lenin "Pentru intarirea pacii intre popoare" (1961).
In cartea Picasso de Walther Ingo F., autorul il descrie ca fiind: un copil minune. Fara vreo pregatire formala a indeplinit cerintele celebrei academii de arta la numai 14 ani. Gertrude Stein, care mai tarziu i-a devenit prietena si impresar, a vazut in el un adevarat artist. Picta, scrie Stein, de la o varsta foarte frageda, iar picturile sale nu erau doar ale unui copil, ci opere ale unui artist matur. Specialistii in opera lui Picasso remarca faptul ca picta ca un adult inca de copil, drept un semn al geniului, iar Paul Eluard spunea la Londra in 1951: "Picasso, cel mai tanar artist din lume, implineste astazi 70 de ani".
Nu exista nici o indoiala ca arta lui Picasso in ceea ce priveste calitatea, cantitatea, este fara pereche si ca poate fi numit geniul secolului. Este de netagaduit ca a fost un revolutionar, ca este autorul a nenumarate inovatii, ca s-a rupt de multiple traditii, dar nici unul dintre aceste lucruri nu este de ajuns pentru a considera pe cineva un geniu. Trebuie sa fi fost altceva, o anume carisma, ceva care a fascinat deopotriva si pe critici si pe admiratori. Iar Picasso intr-adevar avea carisma.
