Sa ne cunoastem scriitorii
Paul Goma: unul dintre cazurile cele mai tulburatoare ale literaturii romanesti. De neintelegere, ignorare, injustitie din partea contemporanilor au mai avut parte si alte personalitati asezate "oblic" fata de vremea lor, de la Macedonski la Stere si Panait Istrati. Dar conflictul se inscria in ramele asa-zicand ale normalitatii unei societati in care era admisa replica, in care controversa se putea desfasura in voie. Spre deosebire de amintitii sai inaintasi, Goma a avut de infruntat un sistem feroce antidemocratic, care nu-i lasa dreptul de autoaparare, care nu-i ingaduia libertatea civila. Lupta sa devansa cu mult limitele unei opacitati estetice sau a unor neaderente de vederi politice care se pot transa in vazul lumii, audiindu-se toate partile, chiar daca una ar fi, intr-o anumita conjunctura, defavorizata. Era o lupta cu Istoria, cu o Istorie intrata intr-o perioada de criza convulsiva din pricina instaurarii si indelungatei persistente a totalitarismului rosu. Sa nu uitam, caci in orice caz posteritatea nu va uita, un lucru elementar: Goma a fost cel mai radical, cel mai sonor oponent al opresiunii comuniste din Romania, suficient de bine cunoscut si in Occident ca un herald al unei eliberari la care si-a adus o contributie morala de netagaduit. Faptul ca nu s-a impacat cu realitatile strambe de dupa a89, ca si-a continuat militantismul diversificandu-si nu o data obiectivele, ni se infatiseaza nu in defavoarea dsale, ci, dimpotriva, e un atestat de consecventa si de loialitate fata de un crez. I s-au contestat onestitatea, talentul, ba chiar si... sanatatea psihica, in nadejdea vana ca astfel glasul sau isi va reduce impactul cu constiinta noastra cetateneasca. Eroare. Cu cat minimalizarile, aversiunile, insultele s-au acumulat (pe linia, de altminteri, a zvonurilor imunde lansate de Securitatea care s-a vazut incapabila a-l dobori), cu atat dreptatea de fond a exilatului de la Paris a devenit mai convingatoare. Tratamentul de care a avut parte abia ca a scos in relief latura buna a lucrurilor, i-a stimulat pe cei de buna-credinta sa reflecteze si sa ajunga, speram, la concluziile cuvenite. Explicabil, "razboiul" de lunga durata al lui Goma are si victime colaterale: unele greseli de detaliu, exagerari sau lunecari ale patosului justitiar intr-o directie inoportuna, precum cea a responsabilizarii pentru faradelegile comuniste ale unei intregi categorii etnice. Desi n-am putea contrasemna chiar toate asertiunile dsale, nu putem a nu desprinde linia de departe dominanta a actiunii, putem spune eroice, care l-a specificat si care-l impune ca pe o personalitate pilduitoare a epocii noastre atat de confuze. Oricate obiectii in buna ori rea credinta i-am aduce, Goma se cade a fi socotit atat drept unul din scriitorii nostri de seama, cat si drept un reper moral de prim ordin.
Gheorghe GrigurcuCVNascut la 2 octombrie 1935 in Basarabia. A fost arestat in 1956 si a executat doi ani de inchisoare; apoi domiciliu fortat in Baragan pana in 1964. In octombrie 1971 a aparut la Editura Suhrkamp romanul "Ostinato", cu titulatura de "carte interzisa in Romania", iar in 1972 a aparut si romanul "Usa", preluat in 1974, in franceza, la Gallimard. Prin aceste carti Paul Goma a intrat in circuitul european, ajungand la mari si nesfarsite conflicte cu autoritatile comuniste de la Bucuresti, culminand cu "Miscarea 77" si soldate cu arestarea si detentia sa la Rahova. In 1977, impreuna cu familia a cerut azil politic in Franta. A continuat lupta sa impotriva regimului de la Bucuresti. I s-a retras abuziv cetatenia romana. Locuieste in continuare in Franta. Este apatrid, refuzand in 1980 oferta de cetatenie franceza primita o data cu scriitorul ceh Milan Kundera."Am invatat, acasa, sa fiu pentru bine si impotriva raului a' orice culoare ar avea, indiferent daca poarta in frunte zvastica ori secere si ciocan, indiferent daca dicteaza in numele nationalismului sau in al internationalismului." Paul Goma, "Culoarea Curcubeului"Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din RomaniaJurnalul National
