Tocurile inalte sunt cu siguranta una dintre cele mai importante piese vestimentare din garderoba oricarei femei, fiind privite ca un complement la orice tinuta si ca un accesoriu nelipsit din moda. O pereche de pantofi cu toc poate face orice femeie sa se simta eleganta, gratioasa si plina de farmec. Dar acesti pantofi au de fapt o istorie lunga si intr-adevar remarcabila in spatele lor, iar pentru a le cunoaste originea trebuie sa privim inapoi multe secole.
Daca timp de multe generatii au semnificat feminitate, este important sa stim ca tocurile inalte au fost odata si un accesoriu nelipsit si din garderoba barbatilor. In Egiptul antic incaltamintea arata clasa sociala a fiecarei persoane in parte. Cei din clasa de jos umblau desculti sau purtau sandale facute din frunze de palmier, in timp ce barbatii si femeile din clasa de sus purtau o versiune timpurie a pantofilor cu toc, de cele mai multe ori la ceremonii si evenimente.
Pantofii cu toc erau folositi si in scopuri practice, de macelari pentru a nu se murdari si in echitatie. Tocurile ii ajutau pe calareti sa aiba o pozitie potrivita si sa-si fixeze mai bine piciorul in sa. Moda pantofilor cu toc s-a raspandit si in Europa odata ce conducatorul armatei persane, Shah Abbas I-a trimis in prima misiune diplomatica sa intareasca legaturile cu Europa de Vest, ocazie prin care pantofii persani au starnit interesul nobililor europeni.
Introducerea tocului in vestimentatie ii este atribuita Ecaterinei de Medici, o persoana destul de scunda care a incaltat pantofii cu toc in plimbarile sale la Florenta, la Venetia sau Paris, in vederea casatoriei cu Regele Henric al II-lea al Frantei, in 1533. Pantofii au fost realizati de Roger Vivier, care a revolutionat modalitatea de confectionare a pantofilor prin introducerea unei tije din metal de-a lungul tocului, pentru a sustine cat mai bine greutatea.
Caterina de Medici a stabilit o noua moda si astfel pantofii cu toc au devenit o linie de demarcatie intre clasele sociale. Ludovic al XIV-lea al Frantei a adoptat si el aceasta moda a pantofilor cu toc pentru a-si suplimenta inaltimea. Dar acest tip de incaltaminte, cele de culoare rosie cu o inaltime de doisprezece centimetri, puteau fi purtate doar de catre nobili.
Accesorii vestimentare mai mult masculine decat feminine, tocurile au devenit populare in randul femeilor in secolul XVII, completand vestimentatia acestora deja masculinizata de portul palariilor si costumelor tipic barbatesti. In timp, tocul unisex s-a transformat intr-un toc lat pentru barbati si intr-unul subtire pentru femei, urmand ca din 1740 barbatii sa renunte definitiv la ele. De atunci si pana in prezent tocurile inalte au reprezentat un simbol de necontestat al feminitatii si un accesoriu vestimentar “rezervat” doar pentru femei.
12 iunie 2013
A.I.
editor artline.ro
