Dupa patru filme cu Sandra Bullock, Marc Lawrence (regizor, producator si scenarist al lungmetrajului 'Muzica si versurile') s-a decis sa opteze pentru cealalta-cea-mai-des-vazuta-fata-feminina-din-comedii-romantice: Drew Barrymore. Ce mi-e una, ce mi-e alta.
Pe repede inainte
Fostului membru al unei formatii optzeciste si actualului cantautor Alex Fletcher (Hugh Grant) ii cade in poala urmatoarea oportunitate: sa compuna o melodie cu titlul 'din oficiu' in timp-record pentru Cora, cea mai importanta senzatie pop a momentului. Mai mult, noua compozitie va sa fie performata de Fletcher si de Cora la un concert in Madison Square Garden. Se pune pe treaba, dar are nevoie de ajutor cu versurile, ajutor pe care il gaseste accidental la suplinitoarea femeii care are grija de plantele lui, Sophie Fisher (Drew Barrymore), care se intimpla sa fie si masteranda in literatura. De aici, conventiile comediei romantice domina scenariul, predictibil pina in cele mai mici nuante. Necazul e ca nu ti-e greu sa ii vezi pe protagonisti batindu-se pe burta sau tragindu-se de sireturi, dar cind e vorba despre romantism, pasiune sau fluturi in stomac, nici vorba. Iar cind sarutul - pivotul acestui tip de film - 'ia burta' si moderatia e pe val, comedia romantica esueaza. Cit despre perspectiva satirica raportata la industria muzicala, scenariul e mult prea blind, pentru ca ea sa reprezinte vreun strat secund consistent, care ar putea sa atenueze schematismul de sitcom. Singura secventa simpatica a filmului este si cea dintii: o pastisa a unui videoclip optzecist, in care freza lui Grant face toti banii.
Caracterizare la fix
'Nu mi-a fost usor. Sint un om de 46 de ani. N-am ce cauta in acest film. Nu sint entuziasmat de muzica. Nu ma misc foarte natural. Nu cint foarte natural. Nu exist foarte natural', dixit Hugh Grant. Umorul pe care il manifesta in interviul in cauza este copia xerox a celui pe care il exhiba in rolul lui Fletcher si iti e extrem de clar ca actorul nu mai are stofa de june-prim si nici nu se mai chinuieste s-o mimeze. Limbajul corporal, comic prin sfortare, sustine aceasta idee si nici vitalitatea lui Drew Barrymore desi si ea, biata, joaca mereu acelasi rol, limbut si nitel nevrotic nu reuseste sa resusciteze prestatia lui Grant. Asa ca se joaca pe sine si ii iese.
Din punct de vedere vizual, 'Muzica si versurile' are o oferta penibila, inclusiv cind vine vorba despre pompoasa inscenare a marelui concert de la Madison Square Garden, pe care un singur performance de la MTV Awards il bate cu o mina. Vestea buna e ca melodia centrala, desi cam stas, dar la fel de credibila ca orice hit Aguilera/Britney ii apartine lui Adam Schlesinger (vezi formatia Fountains of Wayne).
