Monica Lovinescu, in perioadain care a scris A'Cuvantul dincuvinteA'
Cum vi se pare sa debutati in literatura cu o carte scrisa in urma cu 50 de ani? Ce mai inseamna azi acest debut?
O recuperare a ceea ce ar fi putut sa fie sau - ca sa vorbim in termenii lui Noica - a ceea ce n-a fost sa fie.
Ce ar fi fost pentru destinul Monicai Lovinescu aparitia acestui roman la data cind a fost scris, in 1955?
Aparitia lui in Franta mi-ar fi schimbat, neindoielnic, destinul. Scrierea lui a fost un mod de a-mi deschide viata intr-o directie pentru care existau premise. In limba franceza simteam o libertate mai mare decit in limba romana. Invatasem franceza in acelasi timp cu romana. Daca as fi reusit, daca manuscrisul ar fi fost acceptat la DenoAl (a fost respins ca A'prea modernistA'), publicarea lui ar fi insemnat un fel de adio adresat limbii romane. De ce? Pentru ca nu se poate scrie in acelasi timp in doua limbi. Aparitia manuscrisului in Franta mi-ar fi schimbat, asadar, destinul. Ar fi trebuit sa fac literatura degajata dupa moda pariziana, sa ma bransez la viata culturala mondena, sa frecventez saloane, sa public la doi, trei ani un nou roman. Pe scurt, ar fi trebuit sa-mi reorientez atentia, interesul etc. Pentru ca tot ce faceam atunci era angajat, vazut prin ochii lui A'ce foloseste Romaniei?A'. Asta s-ar fi terminat.
Dar cum s-a nascut cartea asta in dumneavoastra?
A fost un dicteu automat. Venea prima fraza si nu o cunosteam pe a doua. Eram pur si simplu A'inspirataA'. Pesemne ca nici nu stiam ce fac. Mai mult ca sigur ca eram saturata de vestile din Romania, care s-au tasat in mine pentru a izbucni in final in forma asta. Nu eram constienta ca scriu o parabola a lumii comuniste.
Revin la problema inspiratiei. Cred ca a fost esentiala, in sensul ca am scris totul in nestire, pina cind subiectul s-a epuizat prin el insusi. Si trebuie sa spun ca ma simteam bine in postura de prozator. Imi placea ca totul mergea de la sine, exact invers decit se intimpla in celalalt domeniu, al criticii. Acolo trebuia citita intii o carte si trebuia, deopotriva, sa am de la inceput in minte intregul articol ce urma sa fie scris. Alegind calea prozei in limba franceza as fi renuntat si la limba si la domeniul criticii si la Romania. Era vorba, de fapt, de o alegere clara: ori mondenitatea culturii franceze, ori angajarea in destinul istoric al tarii mele.
Mai exista poate si o mica explicatie psihologica pentru aceste pagini scrise in franceza: poate ca ma plictisisem sa tot duc la edituri textele altora (Virgil Gheorghiu, Alexandru Vona).
Cum priviti acest roman in raport cu propria dumneavoastra evolutie stilistica ulterioara? Pentru ca in zona memorialisticii dumneavoastra se simte prozatorul.
Nu pot aprecia singura acest lucru. Tot ce pot sa spun este ca, scriind, simteam ca ma situez intr-un post-Beckett sau post-Ionesco. Atmosfera culturala pariziana era foarte beckettiana. Beckett era oricum mai aproape de tragic si pentru ca din mine, in acea epoca, nu putea iesi nimic altceva decit tragic (mama era in miinile lor), pot spune ca, atit prin atmosfera, cit si prin cultivarea absurdului, cartea e oarecum beckettiana...
Citeste si Povestea publicarii A'Cuvantului din cuvinteA' la Humanitas, de Gabriel Liiceanu
Cartile publicate de Monica Lovinescu in Romania
Unde scurte (Humanitas, 1990)
Intrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Stefan Lupascu si Grigore Cugler (Cartea Romaneasca, 1992)
Seismografe. Unde scurte II (Humanitas, 1993)
Posteritatea contemporana. Unde scurte III (Humanitas, 1994)
Est-etice. Unde scurte IV (Humanitas, 1994)
Pragul. Unde scurte V (Humanitas, 1995)
Insula Serpilor. Unde scurte VI (Humanitas, 1996)
La apa Vavilonului I (Humanitas, 1999)
La apa Vavilonului II (Humanitas, 2001)
Jurnal 1981-1984 (Humanitas, 2003)
Jurnal 1985-1988 (Humanitas, 2003)
Jurnal 1990-1993 (Humanitas, 2003)
Cuvantul din cuvinte (Humanitas, 2007)
Bibliografie, cronici si fotografii de-ale Monicai Lovinescu, pe www.cotidianul.ro/selectCristian Teodorescu
