NEW YORK, 24 aprilie 2008 - Douăzeci de filme româneşti rulează aproape simultan la New York, iar presa americană este departe de a le ignora. ICRNY începe, de asemenea, o importantă colaborare cu Brooklyn Academy of Music, unul dintre cele mai vizibile şi mai active organizaţii culturale din metropola americană.
FILM: Marfa şi banii, primit cu încântare de criticii americani
Ediţia din 22 aprilie a The Village Voice şi cele din 23 aprilie a The New York Times şi The New York Sun consemnează în ample articole critice lansarea în SUA, la Film Forum, a primului lung-metraj al lui Cristi Puiu, Marfa şi banii (2001).
<<Nimic nu pare să atârne greu în Marfa şi banii, însă dacă vrem să căutăm o „ancoră”, putem spune că filmul vorbeşte despre primii paşi, nesiguri, ai unei naţiuni postcomuniste pe calea sa către capitalism.>>
- Scott Foundas (The Village Voice)
<<Deşi conţine situaţii neaşteptate, deşi decorcentant şi agil ca tehnică de realizare, Marfa şi banii e mai mult decât un film de acţiune şi suspans. Al doilea lung metraj al lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lăzărescu, câştigător al Premiului Un Certain Regard la Cannes în 2005, i-a iniţiat pe mulţi dintre criticii de film europeni şi americani într-o nouă formă de cinematografie: realistă, dură, critică la adresa societăţii, un tip de cinematografie care tocmai irumpe în România. Marfa şi banii traversează oceanul cu o întârziere de şapte ani, în urma filmului Moartea domnului Lăzărescu. Cu toate că este mai modestă ca arie de cuprindere tematică, pelicula nu e mai puţin impresionantă prin încrederea de sine, candoarea şi relevanţa sa contemporană acută, eliberată de dogme.
(...)
Extraordinar în Marfa şi banii este faptul că reuşeşte să îmbrace o dramă puternică, angoasantă, într-o anecdotă de viaţă obişnuită. Cum e de multe ori cazul în filmele româneşti recente, actorii joacă atât de bine încât nici nu le observi jocul. Nu se citeşte nici un fel de emoţie, nici o expresie elaborată a stărilor interioare. Nu vedem decât oameni care răspund unor circumstanţe care devin din ce în ce mai tensionate şi confuze. Abia la final ajungem să ne mirăm de complexitatea poveştii şi de claritatea cu care a fost spusă.>>
- A.O. Scott (The New York Times)
Aplecarea lui Cristi Puiu pentru referinţe ascunse nu este ignorată de criticii americani, care se întrec în a descoperi noi înţelesuri pornind de la numele cu care îşi botează personajele. Dacă Dante Remus Lăzărescu i-a îndreptat pe critici spre metaforele biblice şi spre cultura italiană, faptul că Ovidiu, personajul principal din Marfa şi banii pleacă din Constanţa îl face pe Leo Goldsmith (Reverse Shot) să se gândească la Metamorfozele lui Publius Ovidius Nasso transpuse pe o autostradă românească.
Alte cronici la Marfa şi banii au mai apărut zilele acestea în Film Journal, New York Magazine şi Slant Magazine.
Romanian Cultural Institute in New York
200 East 38th St., New York, 10016 NY
Website: www.icrny.org
