La Bucuresti a fost pusa in scena o piesa care ataca prejudecatile romanilor
Un intelectual rasat, arhitect-vedeta, afla despre sine un adevar bulversant: este zoofil. Debusolat de propriile pofte neobisnuite, isi insala sotia cu o capra. Marcel Iures joaca un rol neobisnuit in piesa "Capra sau cine e Sylvia?", care a avut premiera la Teatrul Act din Bucuresti.
Martin, un barbat de 50 de ani care nu si-a inselat niciodata sotia, cauta un loc de casa pentru familia sa. Intalneste la tara, pe culmea unui deal, o capra de care se indragosteste la prima vedere si cu care are raporturi "nefiresti". O boteaza "Sylvia", un nume pe care il considera potrivit pentru a descrie fiinta "cu ochi blanzi" pe care e convins ca o iubeste. Dar secretul bolii nu poate sta prea mult ascuns. Si-l dezvaluie singur, intr-o confesiune spontana pe care i-o face celui mai bun prieten al sau, Ross (Constantin Draganescu). Deviatiile il sperie pe Ross, care ii scrie un bilet sotiei inselate (Emilia Dobrin), dand in vileag totul. Relatia om-capra, care a durat sase luni, este curmata dur, abrupt, violent de sotia incornorata.
Metafora despre homosexualitate
Pasiunea nebuna pentru un animal este, de fapt, o metafora-soc. Regizorul Alexandru Dabija a ales textul pentru a zgaltai temelia prejudecatilor pe care romanii le au fata de homosexu-
ali. Personajul principal, intepretat de Marcel Iures, are un fiu, "homosexual din cap pana-n picioare". Pusa in umbra escapadei zoofile a tatalui sau, povestea tanarului de 18 ani (Marius Damian) pare mai putin grava si cade in plan secundar, fiind ignorata de microsocietatea in jurul careia se tese intriga.
Umor debordant
"Chiar ma intreb daca publicul din Romania este pregatit pentru un astfel de text", crede regizorul Alexandru Dabija. Textul ii apartine lui Edward Albee, el insusi un homosexual militant, care are in palmares premii Tony si Pulitzer. O puternica, ciudata si bulversanta experienta teatrala, cu un limbaj pe alocuri greu de digerat, dar puternic justificat de absurdul situatiei.
Regizorul testeaza si toleranta publicului care rade indarjit la replici pe care nu le-a mai auzit vreodata, in viata sau pe scena. In spatele umorului coplesitor se ascund, tot ca un secret, tragedia, intoleranta, respingerea de catre societate a celor care sunt "altfel".
Ii chem pe oameni sa vada acest spectacol daca sunt suficient de deschisi, daca au angoase, daca au prins de veste ca inca mai au prejudecati si vor sa scape de ele
Marcel Iures
