Primirea noastra la Academia de Teatru din Shanghai si discutiile pe marginea turneului, purtate cu corpul profesoral, condus de prorectorul William Huizhu Sun, ne-au dezvaluit curiozitatea gazdelor fata de fenomenul teatral si de invatamantul artistic romanesc, dar si regretul ca "aceste contacte profesionale sunt atat de rare, intr-o vreme cand putem si trebuie sa aflam mult mai multe unii despre altii". Intre atelierele conduse de profesorii Felix Alexa si Mircea Gheorghiu, la care au participat studenti din anii I si II, si cele doua spectacole gazduite de Sala-Studio a Academiei, cu "Frumoasa calatorie a ursilor Panda povestita de un saxofonist care avea o iubita la Frnkfurt" si "Mascariciul", am participat la inaugurarea Biroului regional pentru Asia-Pacific al catedrei UNESCO-ITI, in prezenta profesorului Corneliu Dumitriu, directorul Catedrei, si ne-am intretinut cu tanarul om de teatru X1_AdParams = { 'pub':'1212121112121', 'site':'romanialibera', 'section':'site', 'zone':'rectangle', 'size':'300x250' }; prof. David Peng, numit la conducerea nucleului zonal menit sa impulsioneze relatiile dintre scolile de teatru din aceasta parte a lumii.
Interesul si satisfactia gazdelor cu privire la calitatea productiilor artistice romanesti, ce au readus in opiniile unor specialisti de aici nevoia de a reveni si pe scenele teatrelor din Shanghai cu spectacole romanesti, de cert profesionalism, si-au aflat o corespondenta perfecta in bucuria estetica si in entuziasmul cu care intreaga noastra delegatie a savurat o admirabila repetitie-spectacol de teatru traditional ("Opera Beijing"), oferita de studentii din anul I al unei scoli afiliate Academiei.
De la Shanghai, in mai putin de trei ceasuri de zbor am aterizat la Beijing, punctul final al calatoriei noastre, inainte de a reveni in tara. In capitala Chinei poti lesne observa particularitatile ce o deosebesc de Shanghai. Orasul este mult mai conservator, mai apropiat spiritului chinez si valorilor sale autentice (monumente, obiective culturale si artistice) in plan istoric. Am participat la o alta repetitie-spectacol naucitoare, de la o scoala de teatru traditional, cu elemente de costumatie, machiaj, frazare si intonatie specifice, la care s-au adaugat momentele de virtuozitate acrobatica aproape incredibila. Dar nici "ai nostri" nu s-au lasat mai prejos! La ateliere, cu o participare-record (de 50-60 de studenti), dincolo de atmosfera de colegialitate, de viu interes si, uneori, de vesela reactie a participantilor, am surprins minutiozitatea cu care nu numai "elevii", dar si unii profesori isi luau notite pe marginea celor vazute, in ideea marturisita de a continua aceste exercitii.
Si a venit primul spectacol, gazduit intr-o eleganta sala-studio, de 400 de locuri, unde mica trupa a regizoarei Anca Maria Colteanu a prezentat, cred eu, cel mai bun spectacol cu "Lectia", dintre toate cele vazute de mine cu aceasta distributie, bucurandu-se de reactia empatica a salii atat in final, cat si pe parcursul reprezentatiei.
Au urmat celelalte doua spectacole romanesti, cu textul lui Matei Visniec, interpretat de Cerasela Iosifescu si Sorin Leoveanu, si cu "Mascariciul", desfasurate in sala mare a Academiei de teatru, cu 750 de locuri, plina ochi, populata de studenti, de numeroase personalitati ale vietii culturale si de eminente cadre didactice. Contrar unui mai vechi obicei al publicului chinez, de a nu ramane in sala dupa primul "set" de aplauze, atat la spectacolul Catalinei Buzoianu, pe textul lui Matei Visniec, dar mai ales la ultima evolutie romaneasca din aceasta sala devenita neincapatoare, aceea cu "Mascariciul", ovatiile au rasunat timp de zece minute, cu repetate chemari la rampa adresate celor doi interpreti, Horatiu Malaele si Niculae Urs.
Bucuria si entuziasmul se citeau nu numai pe fetele chinezilor, ci si in ochii membrilor corpului diplomatic al ambasadei noastre la Beijing, ambasadorului Viorel Isticioaia-Budura, un exceptional vorbitor de limba chineza, dar si un fin cunoscator al potentialului artistic romanesc, ce ne-a oferit clipe memorabile de ospitalitate si cordialitate pe tot parcursul sederii noastre la Beijing.
Cu amintiri minunate de la prezenta lui Dan Puric la Beijing, in spectacolul cu "Hic sunt leones", Catalina Nicolae, atasat cultural, Viorel Isticioaia-Budura ne-a vorbit cu o patimasa, dar sincera incredere despre calitatea teatrului romanesc inteles si valorificat ca un admirabil "brand" de tara. In acest sens, Viorel Isticioaia-Budura pleda pentru o extindere a "ofensivei" celor mai valoroase productii artistice romanesti in spatiul chinez, cu atat mai mult, cu cat in 2008, cand Jocurile Olimpice vor avea loc aici, la Beijng, capitala Chinei va deveni un centru de interes mondial pentru tot ce inseamna nu numai sport, dar si cultura, arta, divertisment. Ce altceva si-ar putea dori protagonistii unui lung si victorios turneu in Asia si Australia, finantat de Ministerul Afacerilor Externe, ca un bun inceput de gand potrivit caruia politicienii insisi intrevad calitatile de autentic "brand" de tara ale teatrului romanesc?
