Ken Loach a si plecat de la sfantu Gheorghe. Ieri, la ora 12.30 elicopterul l-a preluat imediat dupa masterclass pentru a-l duce la Otopeni. Vizita sa a fost scurta si condensata, obositoare probabil pentru o persoana de 70 de ani care e nevoita sa stea pana la 1 noaptea pentru a raspunde intrebarilor jurnalistilor, mai ales dupa ce a facut fata tirului intrebarilor incomode ale publicului.Intr-o lume condusa de etichete, Ken Loach si-o poarta pe-a lui cu mandrie. E cunoscut ca un cineast si ca o personalitate de stanga. De aceea,
intr-o tara ca Romania, majoritatea intrebarilor venite din public dupa proiectia lungmetrajului "Tickets" si a scurtmetrajului sau din seria celor 11 realizate in 2002 despre atacurile de la 11 septembrie, scurtmetraj in care el trata despre implicarea SUA in Chile, in 11 septembrie 1973, majoritatea intrebarilor s-au referit, asadar, destul de taios, la preferintele sale stangiste. "Pentru mine, socialismul si democratia trebuie sa coexiste", "40 de ani am fost antistalinist. N-am de ce sa-mi cer scuze" : a spus Ken Loach, care a fost chiar invitat de
criticul de film Valerian Sava sa explice diferentele dintre stalinism si comunism. Sesiunea de intrebari si raspunsuri, la care cei care au pus intrebari incomode au fost in proportie de 90% tineri, a aratat insa ca tinerii romani sunt anticomunisti viscerali, belicosi si deloc culanti pe ideea de a fi draguti cu invitatii straini.
"Daca tot ati batut atata drum, cereti-le organizatorilor o salupa si mergeti la Periprava sa vedeti lagarul de acolo. (...) Ati gasi poate subiectul unui film pe care n-o sa-l faceti niciodata", i-a spus lui Ken Loach un tanar, dupa ce acesta afirmase ca in Romania comunismul n-a facut 30.000 de victime, cat au facut in Chile evenimentele de dupa rasturnarea lui Salvador Allende. "N-am aparat si nu apar ce s-a intamplat in Romania si in tarile fostului bloc comunist", s-a simtit Ken Loach obligat sa raspunda. "De ce are nevoie arta de propaganda?", "Dati-ne un exemplu de comunism de succes!", "Care e situatia democratiei din Marea Britanie de azi?" : sunt cateva dintre intrebarile preponderent politice care au focalizat atentia publicului. Dupa aceasta rafala de intrebari una si una, la microfon a venit un spectator care a inceput asa: "Eu n-am nici o treaba cu preferintele dumneavoastra politice". "Va multumesc", i-a raspuns Loach, destinzand un pic atmosfera. Dar de departe cel mai simpatic spectator care a iesit in lumina reflectoarelor a fost un baiat cu caciula, usor ametit, care a remarcat o greseala de racord in "Tickets", a intrebat daca in Marea Britanie controlorul de tren nu are naravul "nasului" mioritic si a profitat de ocazie pentru a-si felicita prietenul din multime : "La multi ani, Mihai!". Am remarcat, in general, ca tinerii spectatori nu se dau in laturi de la a spune clar ce nu le place, semn ca cei 50 de ani de comunism au inceput sa se evapore din gene.
Ken Loach: "Reactia de aici este diferita de ce intalnesti in Vest"Dupa sesiunea de intrebari si raspunsuri de marti noapte si dupa receptia din satul filmului, l-am abordat pe Ken Loach cu cateva intrebari, spre disperarea organizatorilor, care vroiau sa-l duca la culcare:' A fost grea seara asta...— Nu tocmai. Intr-un fel, vroiam sa arat ultimul scurtmetraj pentru ca daca il arat in Vest toti sunt de acord, stim cu totii cum sunt Statele Unite, dar sa-l arat in Est era cu totul altceva.' Dar stiti ca filmul-colaj despre 11 Septembrie a mai fost vazut in Romania, in cadrul altui festival.— Da, stiu. Reactia de aici a fost interesanta pentru ca este foarte diferita de ce intalnesti in Vest.' Cum v-au convins organizatorii sa veniti la Sfantu Gheorghe pentru asa putin timp?— M-au invitat si atat. Sotia mea a petrecut ceva timp in Romania, acum cativa ani. De obicei calatorim impreuna si as fi vrut s-o iau si acum cu mine, dar de asta-data n-a putut veni.' Ea de ce a venit in Romania?— A venit la inceputul anilor ‘90 si a lucrat la Husi, langa Bacau, la un orfelinat unde erau multi copii bolnavi. Au venit cu acea ocazie mai multi voluntari ca sa ajute.' Asadar sunteti la prima vizita in Romania?— Nu, am mai fost o data acum mult timp, dar nu-mi mai amintesc anul. Era, cred, pe la inceputul anilor ‘70, si cred ca venisem pentru ca vroiam sa fac un film. Dar memoria mea nu e prea buna, nu mai tin minte exact de ce am venit.' Ce va motiveaza sa faceti un anume film?— Am nevoie de ceva care sa ma convinga ca merita sa fie explorat. Cand faci un film, pierzi 18 luni din viata, deci e nevoie sa fie o idee care sa te inspire cu adevarat. Am multe subiecte, ele sunt peste tot, dar am nevoie de o idee, o imagine, de relatii intre personaje, de ceva concret ca sa pornesc la treaba.' In toate tarile foste comuniste ati avut reactii precum cele de azi?— Depinde de film. In cazul scurtmetrajului despre Chile, trebuie sa recunosc ca ma asteptam ca oamenii sa reactioneze in felul in care au reactionat, pentru ca atunci cand aud cuvantul "comunism" cred ca e vorba de acelasi lucru cu ce au trait ei, dar de fapt e ceva foarte diferit. Insa pot intelege acest lucru. Cuvantul "comunism" actioneaza pentru ei ca un resort, le provoaca neincrederea. E o reactie pe care o inteleg perfect.LOACH & MUNGIU' Cele doua "Palme" au trecut una pe langa altaKen Loach si Cristian Mungiu, care au luat amandoi Palme d’Or la Cannes in ani diferiti (2006, respectiv 2007), nu s-au cunoscut, desi au stat cam acelasi numar de ore la Sfantu Gheorghe. In loc sa vina la proiectia filmelor lui Ken Loach din camping, Cristian Mungiu a preferat sa se uite la un meci de fotbal la televizorul din sala de presa si sa se balaceasca in piscina din satul filmului impreuna cu echipa sa de la "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" : Ana Maria Marinca, Vlad Ivanov, Oleg Mutu, Dana Bunescu. In timp ce Ken Loach era motivul unui cocktail din curte, ei au incins impreuna cu criticii de film Mihai Chirilov si Andrei Cretulescu un meci de polo care s-a prelungit pana la 3 dimineata.
