Pentru civilizatia din Antichitate, in Egipt si in Grecia, parfumul in adevaratul sens al cuvantului nu a existat. Oamenii foloseau insa diferite plante aromatice, flori si rasini pentru a aduce jertfe si ofrande zeilor. Astfel, atat cei saraci cat si cei bogati foloseau parfumul spre venerarea acestora. In plus miresmele ierburilor atent culese erau folosite si drept leac pentru a vindeca diferite boli.
In Evul Mediu rolul plantelor era acela de a proteja si de a fi un remediu impotriva epidemiilor, in timp ce parfumurile care proveneau din Orient reprezentau o modalitate de ingrijire corporala. Alchimistii europeni descopera alcoolul etilic si distilarea, iar odata ce si-a inceput Marco Polo calatoriile, comertul cu diferite plante si ierburi aromatice a inceput sa infloreasca. Oamenii erau ferm convinsi ca miresmele parfumurilor ii vor proteja si le vor oferi o viata indelungata, iar bogatii purtau mereu la ei recipiente cu mosc sau ambra.
In perioada Renasterii case regale insa si cei de la curte au inceput o adevarata disputa pentru retetele celui mai bun chimist italian, deoarece preparatele din alchimie erau inlocuite cu substantele chimice. Renaissance a insemnat si o epoca de aur, deoarece artistii, inginerii, arhitectii si invatatii au inceput sa calatoreasca si sa strabata intreaga lume descoperind astfel noi arome, noi miresme: cacao, tabac, piper, vanilie, cardamom, etc.
Din impunataoarea curte de la Versailles incepeau sa plece toate tendintele si obiceiurile in domeniul modei si nu numai. Igiena insa nu era punctul forte al celor de la curte, iar atat femeile cat si barbatii utilizau parfumuri puternice pentru a compensa oarecum aceste “lipsuri”.
In timp tehnica producerii parfumurilor a devenit mai rafinata. Jean-Antoine Farina a inventat in orasul german Köln Eau de Cologne sau apa de colonie. La sfarsitul secolului al XIX-lea industria parfumului s-a dezvoltat extrem de mult, femeia moderna fiind muza care ii inspira pe creatori.
A.V.
artline.ro
