In Peru cu un roman de Jaime Bayly

Ce face omul muncii aflat in vacanta, la mare sau la munte, cand vremea este urata si nu se poate face nici plaja si nici vagante excursii prin padure? Foarte simplu. Citeste. Ziare, daca le gaseste, carti daca si-a adus de acasa sau le cumpara de la vreo toneta din Sinaia sau Mamaia. Nu ar fi cea mai mare tragedie si cu cititul, mai ales ziua, seara vin stirile la televizor, apar si niste amici la o bere, nevasta pune ceva pe masa, se poate trai si pe ploaie. Daca nu, la discoteca, pe terasa sau in dormitor. Si apoi la noi nu e atat de rau ca in Anglia, n-ai vazut, draga, ce potop si la aia, saracii englezi, macar ca astia sunt obisnuti cu apa de ploaie. Cartile, lectura, cititul de vacanta. Zice-se ca ar trebui sa fie lecturi usoare, sa nu te doara capul de la efort, vorba vine, cartile sunt bune sau proaste. Si atat, nici usoare, nici grele. O carte buna, chiar foarte buna, se dovedeste romanul unui scriitor peruan - ca si Vargas Llosa, altminteri, mereu neglijam peruanitatea acestui complex scriitor international, "Ratacirile fetei nesabuite", ultimul lui roman, chiar o poveste de dragoste, fiind o carte exceptionala...- numit Jaime Bayly. Nume necunoscut la noi, extrem de popular in Peru (accentul se pune pe "u", si nu pe "e", traiasca profesorul Andrei Ionescu!) realizator de televiziune si sagace jurnalist. Dupa ce a debutat cu un roman avand ca erou un bisexual, si asta intr-o tara catolica, popularitatea s-a ingemanat bine cu realul prestigiu. Ultimul sau roman, "Pe neasteptate, un inger" (Ed.Nemira, 2007) tradus rapid, cursiv si nuantat de Ileana Scipione, in romaneste, este o mica bijuterie epica. Fara mari ambitii romanesti, fara complicatii psihologice si analitice abisalitati fractale, povestea unui scriitor lenes si a unei femei simple de la tara, servitoarea lui, este plina de farmec si poezie. Este un apel la redescoperirea lucrurilor simple si a vietii autentice din jurul nostru, dincolo de amagirile televizoarelor si povestilor prapastioase din ziare. Mercedes, o femeie de la munte, nici prea tanara, nici prea frumoasa, ba din contra, fara dantura si fara sa stie sa citeasca, il face pe stapanul ei, ca si pe cititorii romanului, sa-si revizuiasca modul de a gandi. De a fi. De a vedea lumea din preajma cu alti ochi. Sunt lucruri minunate tocmai acolo unde nu mai gasim nimic. Viata simpla, asa cum e ea. Sau ar putea fi, daca nu am complica-o noi inutil. Descoperirea unei mame care si-a vandut copila devine trama unei calatorii in timp si spatiu. Scriitorul isi ajuta menajera sa-si regaseasca mama, undeva in Muntii Anzi - pitorescul locurilor, mizeriei si farmecul oamenilor, cu toate cusururile lor, ii infratesc cu ai nostri locuituri de la munte, tarani sarmani sau corupti politisti, unde un Pristanda peruan este de tot hazul!- iar el reuseste sa-si reevalueze relatiile cu propria familie si iubita. Sunt multe lucruri de comentat si, fara sa fie un roman genial, cum apar pe banda in Romania, iti lasa un gust bun: se poate trai si frumos. Chiar si fara literatura.